doliu

azi...a murit o tanti.
era una din femeile alea pe care le vezi la biserica, le saluti si le uiti chipul de indata ce ai terminat de rostit formularea. de obieci ii urezi o zi buna, o saptamana binecuvantata sau pacea Domnului, nestiind ca ai coplesit un suflet varstnic prin 2/3 cuvinte. si treci mai departe.
nu de mult am fost la ea la spital...nici macar nu am recunoscut fata ei in salonul plin de bolnavi si pt un moment am vrut sa renuntam la vizita. am insistat totusi, cautand cu privirea un chip. zadarnic...nu recunoasteam pe nimeni. Dar am auzit o voce timida zicand: "pe mine ma cautati". am pasit in salonul care mirosea a boala si a lipsa de speranta si ne-am aseazat pe pat in jurul ei, timp in care femeia nu-si contenea uimirea. nu am inteles atunci...si nici acum ce s-a intamplat acolo. singurul cuvant ce-mi vinde-n minte e...cer. s-a intamplat cer acolo, caci numai cerul putea sa aduca atata pace si vindecare pentru cateva momente.
am vazut-o ultima data cu lacrimi de multumire in ochi, facandu-ne cu mana de pe holul spitalului.
azi, e moarta.
de la zambet la nefiinta e cale scurta...