mi-a ajuns lacrima prietena si zambetul dusman... ma dor imbratatisarile si ma otravesc sarutarile. tanjesc dupa adevar, dar ii refuz dreptul la vorba cand il am in fata.
si tot alerg sa caut ceva ce am pierdut, sa prind din urma anii care acum nu mi se mai potrivesc. nu sunt nici ca atunci, nici ca acum...am devenit un paria al inimii mele.
de ce nu mai stiu ce e bucuria? chiar si cea de-o clipa, cea efemera? unde ati ascuns-o, tristete si chin? de ce i-ati luat locul?
plecati de la mine si dati-mi din nou lacrima bucuriei, zambetul dragalaseniei, mireasma frumosului!
dati-mi inapoi binecuvantarea!
No comments:
Post a Comment