Wednesday, May 26, 2010

cred ca despre politica azi...sau?

Zilele trecute am terminat de citit o carte despre viata unui copil evreu in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ma gandeam oarecum cu jind la faptul ca pe atunci lucrurile erau mai simple, oamenii erau ori buni, ori rai. In ciuda faptului ca totul era greu, chiar si respiratul,parca era mai bine.
Am cateodata momente in care sustin ca mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta epoca, sa traiesc alte vremuri si evenimente.
Azi mi-am dat seama ca istoria se intampla peste tot in jurul nostru. Si nu ma refer la faptul ca ceea ce scriu acum deja intra in istoria de acum 5 minute. De cand te-ai nascut si pana acum, iti dai seama cate lucruri s-au schimbat?
A cazut blocul comunist cand eu aveam 3-4 ani.
Am intrat in tranzitie imediat dupa, condusi de un nene cu nume pur romanesc pe care il iubesc femeile si astazi.
21 de ani dupa caderea comunismului, suntem inca profund impregnati de spiritul de beton umed.
Iti dai seama cata istorie s-a putut desfasura pe langa mine,pe langa tine: am trecut de la singurele papusi romanesti, la cele Barbie, de la autoturismul Dacia la Renault, Ford, Mercedes sau Volkswagen, de la fura cat poti la fura pana nu mai poti.
Au aparut internetul, telefoanele mobile, calculatoare, laptopuri, s-a concretizat Uniunea Europeana, au fost prabusite turnurile gemele, a inceput razboiul impotriva terorismului, am aderat la U.E, a crescut euro, s-a extins euro, s-a depreciat euro, s-a depreciat dolarul, s-a prabusit economia S.U.A, si-a revenit,a murit papa, a venit alt papa, avem roboti de bucatarie, scutece dispensabile, medicamente pentru boli inventate, toalete care se spala singure, avem supermarketuri doldora de mancare, zeci de feluri din acelasi fel, oamenii care mor de foame in Africa, oamenii care mor de foame langa noi, avem prieteni pe Facebook, Twitter, Hi5, Messenger, Friendster, Shelfari, MSN.
Vrem bani, case, masini noi, putere, viteza mai mare la internet, viteza si mai mare la autobuz, la tren, la avion, haine noi, pantofi noi, oameni noi, copii noi, vrem sa tragem de timp, sa treaca timpul mai repede, sa nu mai fie relativ, sa fie relativ, vrem tratamente pentru depresie, nevroza, stres, schizofrenie, bulimie, anorexie, dependenta, alcoolism, SIDA, cancer.
Suntem inconjurati!...dar singuri

Thursday, May 20, 2010

zece

Ha! azi treceam pe langa biroul unui coleg si aud o voce foarte cunoscuta. am scotocit prin minte amintirea cu pricina: e vorba de Florin Chilian. Sunt familiarizata cu o melodie tare faina pe care o cheama "zece".
Anu' trecut, oarecum pe vremea asta ma apucasem eu cu chef grozav sa zugravesc prin casa. N-a fost nici pe departe planul cel mai bun si nici cel mai reusit. Mergeam la munca de dimineata pana seara tarziu si cand ajungem mai dadeam un trafalet pe peretii care nu aveau nevoie de un nou strat.
Tin minte in mod special o seara, in care eram atat de epuizata si de nemancata si de vai s'amar de mine, cand m-am enervat si am dat muzica la maxim, pe la ora 22.00. Il gasisem pe nea' asta Chilian si vreo 2 ore am tot dat cu trafaletu' in ritm depresiv.
cand ajunsesem la granita cu somnul indus de ritmul lent al zugravelii, ascultai mai cu sama ce zice un vers: "zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa". s'atunci mi-am zis eu: "pai bine ma ca stau si se mira, in loc sa vina sa ajute ca de...is pictori"
si-am izbucnit in ras cu plans si m-am pus in pat, cu pistrui de lavabila pe toata fata, pe care i-am descoperit numa la lumina zilei.

Monday, May 17, 2010

mare e Dumnezeu

azi, pentru a nu stiu cata oara sunt vesela si multumitoare pentru cuvinte.
am citi "o sama de cuvinte" intr-o carte ce mi-a umplut inima si gandul de speranta si dragoste fata de oameni. sunteti si suntem extraordinari, dincolo de toate relele de care suntem capabili.
e mare Dumnezeu pentru ca ne inagduie sa existam, dar e si mai mare pentru ca ne-a facut draguti pe dinauntru, chiar daca ne straduim o gramada sa ascundem asta prin strigate, injurii, ura si altele.
suntem frumosi pe dinauntru si mare e Dumnezeu, caci numai El putea sa faca asta.

Friday, May 14, 2010

incep sa am din ce in ce mai multe momente in care vreau sa las bunul simt la o parte si sa le spun oamenilor exact ceea ce gandesc despre cum gandesc ei.
m-am saturat ca toti sa aiba o opinie despre cum trebuie sa iti traiesti viata, despre ce trebuie sa simti si cum trebuie sa functioneze lumea asta!
nu ma intereseaza! si daca ma va interesa, fara grija! am sa intreb! am sa cer parerea cuiva care imi poate da macar impresia ca ma cunoaste sau tine la mine!
pana atunci, nu ma intereseaza opinia sau aprobarea nimanui!

Tuesday, May 11, 2010

Ieri mi-am dat seama de ce spune Dumnezeu ca “adevarul va va face liberi”. Mergeam pe strada si ma uitam la fetele oamenilor, la zambetele umbrite de griji si la intruchiparea framantarilor zilei de maine, la frunti incruntate si la priviri goale. Nu spun asta ca sa dau impresia ca exista vreun constrast intre mine si ceilalti, ci pentru ca ieri a fost o zi in care mi-am dat seama ca nici ei, nici eu nu apartinem acestei lumi. Suntem inrobiti de griji, de frica, de datorii morale sau financiare. Visam la mai mult decat avem nevoie si dorim to ce nu putem avea. Suntem tributari unei lumi care hraneste starea noastra de captivitate cu iluzia libertatii care inseamna lipsa regulilor si ne limiteaza simtamintele la egoism, nepasare...

Ce nu e bine in tabloul asta e ca lumea nu iti mai da posibilitatea sa vezi dincolo de ea, dincolo de obiectele dimprejur, dincolo de tine insuti, dincolo de minciuna impachetata frumos in libertate, dar care duhneste a moarte. Ce reuseste sa faca lumea asta din noi este a ne anuleze orice intentie altruista. Sterge cu succes urmele binelui si ale dragostei izvorate din ganduri vesnice, DAR adevarul care te face liber este ca Dumnezeu “a pus in noi gandul vesniciei”.

Monday, May 3, 2010

ma gandeam de mult sa scriu despre cineva. nici nu stiu exact ce, sau de ce, dar azi vreau sa scriu ceva despre laura.
...intr-un cuvant, laura e...laura:
e omu care ai impresia ca vorbeste mereu si nu te asculta...si poate ca nu te aude cateodata, dar sigur te asculta.
e cea care scrie proza. da' nu orice fel de proza, ci felul acela care te rascoleste si te face sa te opresti, sa iti asculti gandurile, inima, sa te faca sa arati cu degetul spre tine sau sa impreunezi mainile in ruga.
e fata care are tot timpul un sandwich cu ea, sau biscuiti, sau ceva de mancare.... si daca nu are, ii trebe'
e cea care nu stiu de ce se simte cateodata in plus, ca de cele mai multe ori este exact acolo unde trebuie, iar cand nu e, i se simte lipsa
e fata aia care le stie pe toate...sau daca nu le stie de tot, stie macar putin
e fata care poarta aceiasi pantaloni gri cand vine la mine,
e cea care ridica intotdeuna un deget sau o spranceana in timp ce vorbeste si-ti provoaca drag
e fata cu shaluri si singura din lume care ar putea vreodata sa poarte fusta aia a ei neagra.
laura e fata mica cu gura mare, dar care de multe ori, atat din fericire, cat si din pacate, are dreptate
e cea care-mi termina replicile sau se sperie cand eu i le termin pe ale ei
e cu care mergem pe strada iarna garboviti de frig, in pas sprintar sa prindem ultimele autobuze spre acasa
laura e...LAURA si atat