ma gandeam de mult sa scriu despre cineva. nici nu stiu exact ce, sau de ce, dar azi vreau sa scriu ceva despre laura.
...intr-un cuvant, laura e...laura:
e omu care ai impresia ca vorbeste mereu si nu te asculta...si poate ca nu te aude cateodata, dar sigur te asculta.
e cea care scrie proza. da' nu orice fel de proza, ci felul acela care te rascoleste si te face sa te opresti, sa iti asculti gandurile, inima, sa te faca sa arati cu degetul spre tine sau sa impreunezi mainile in ruga.
e fata care are tot timpul un sandwich cu ea, sau biscuiti, sau ceva de mancare.... si daca nu are, ii trebe'
e cea care nu stiu de ce se simte cateodata in plus, ca de cele mai multe ori este exact acolo unde trebuie, iar cand nu e, i se simte lipsa
e fata aia care le stie pe toate...sau daca nu le stie de tot, stie macar putin
e fata care poarta aceiasi pantaloni gri cand vine la mine,
e cea care ridica intotdeuna un deget sau o spranceana in timp ce vorbeste si-ti provoaca drag
e fata cu shaluri si singura din lume care ar putea vreodata sa poarte fusta aia a ei neagra.
laura e fata mica cu gura mare, dar care de multe ori, atat din fericire, cat si din pacate, are dreptate
e cea care-mi termina replicile sau se sperie cand eu i le termin pe ale ei
e cu care mergem pe strada iarna garboviti de frig, in pas sprintar sa prindem ultimele autobuze spre acasa
laura e...LAURA si atat