Ieri mi-am dat seama de ce spune Dumnezeu ca “adevarul va va face liberi”. Mergeam pe strada si ma uitam la fetele oamenilor, la zambetele umbrite de griji si la intruchiparea framantarilor zilei de maine, la frunti incruntate si la priviri goale. Nu spun asta ca sa dau impresia ca exista vreun constrast intre mine si ceilalti, ci pentru ca ieri a fost o zi in care mi-am dat seama ca nici ei, nici eu nu apartinem acestei lumi. Suntem inrobiti de griji, de frica, de datorii morale sau financiare. Visam la mai mult decat avem nevoie si dorim to ce nu putem avea. Suntem tributari unei lumi care hraneste starea noastra de captivitate cu iluzia libertatii care inseamna lipsa regulilor si ne limiteaza simtamintele la egoism, nepasare...

Ce nu e bine in tabloul asta e ca lumea nu iti mai da posibilitatea sa vezi dincolo de ea, dincolo de obiectele dimprejur, dincolo de tine insuti, dincolo de minciuna impachetata frumos in libertate, dar care duhneste a moarte. Ce reuseste sa faca lumea asta din noi este a ne anuleze orice intentie altruista. Sterge cu succes urmele binelui si ale dragostei izvorate din ganduri vesnice, DAR adevarul care te face liber este ca Dumnezeu “a pus in noi gandul vesniciei”.