ne-a luat-o

suntem prietene de cand eram mici. nici stiam sa scriem sau sa silabisim, dar ne prindeam parul in cozi si ne leganam impreuna cand ziceam poezii la programele cu copiii din biserica. nu stiu ce s-a mai intamplat de la data cand imi barfeam colegele de clasa in bucataria ei si savuram prajituri facute de 'tan Lenutza... aaaaaaaaaaa da! tabere, investire, lacrimi de bucurie, dezordine prin cort...mai tarziu am facut pe sopranele in "amen" si misto de miresele care ne chemau pe la nunti sa le cantam.
inca suntem prietene, dar nu stiu de cand a inceput sa se furiseze intre noi... si nu intre noi 2, ca intre noi 7, un pricoche. asa..pash, pash, fara sa stim sau sa simtim, ne-am trezit cu ea de bratul lui. el..inalt, cantaret si el de felul lui (chiar daca se ridica de la pian intimpul cantarii nestiind ca mai e o strofa din pieasa), cu simtul umorului (sau nu...nimeni nu poate sti sigur) si bajet de treaba in general.
maine ne-a chemat cineva la nunta sa ii cantam... ne-a luat-o. dar, sincer? nu putem sa fim altcumva decat bucuroase pentru ea.
Domnul cu ei!