bucuria vietii

stau acum si ma reculeg dupa un film cat se poate de american, care se termina cu apus de soare, cu plaja si doi tineri frumosi sarutandu-se. si... stiu ca...totul e fantasma si ca asa ceva se intampla numai incapul regizorilor, dar as vrea sa iau un moment si sa ma gandesc la ce ma bucura pe mine cu adevarat. care e bucuria vietii?
poate ca e mama care a venit sa ma viziteze si sa imi provoace atac de cord in timpul speechului de la cursul festiv. sau poate ca e tata care ma intreaba in fiecare saptamana despre nu stiu care floare din gradina, pe care a plantat-o langa gard si despre care nu stiu multe, decat ca uit mereu sa o caut cu privirea. sau...sa fie clau care imi povesteste mereu despre cainele ei si imi spune ca si-a luat noi prosoape sau spatule din silicon. si totusi, e sentimentul ala de bine care se intampla cand iesi de sub un dus cald dupa o zi plina de jeg si de oameni care nu stiu ce vor.
ei...dar parca nimic nu se compara cu trairea pe care o am cand gust imbratisarea lui si mintea nu-mi merge decat sa gasesc mii de motive pentru care momentul sa nu se termine niciodata.
sunt siropoasa seara asta, dar imi permit, caci sunt indragostita.