treptele devenirii

oamnei si fructe...sau legume?

beti e o gulie. indiscutabil. pt ca de drag, iti vine sa o musti de fiecare data :)

roxi e un mar verde. mereu proaspata si hidratanta cu chef de viata.

laura...e o arahida in coaja. nu e chiar usor de spart si cand o deschizi, gasesti 2 parti: una buna, si alta si mai buna.

ewald e o banana, pentru ca nu poti ajunge altcumva la miez, decat indepartand coaja.

raluca e un ardei iute. e intotdeauna in miscare si gata sa condimenteze lucrurile

lauri e-o portocala. e bun la toate: te vindceca, te energizeaza, e acid si e prezent tot timpul anului

lavinia e un pomelo, pentru ca oricat ar incerca portocala, tot pomelo are suprematie

andrei e o ceapa. si nu pt ca miroasea una, ci pt e ..din straturi. si trebuie sa il iei asa cum e ca sa te bucuri de al. de fapt...straturile il fac ceea ce este.

emi un praz. e diferit de ceapa, oleaca mai select, poate de asta lumea nu prea se inghesuie la praz.

nelia un pepene rosu. te umfla: ba de bucurie, ba de probelem, in functie de starea de spirit. plus ca nu depaseste unul in greutate.

adina e o rosie. toata lumea place rosia. e buna in toate si

erica e o capsuna. e dulce-acrisoara. depinde de cum o nimeresti, dar de cele mai multe ori dulce si inconfundabila.

costin e un pepene galben. e sezonier,dar atunci cand apare, produce mare bucurie.

iuli e o nuca. e greu de spart, dar miezul e tare bun.

benu e un morcov. e sanatos, curativ si face bine la ochi. te ajuta sa vezi lumea altfel.

ramona e o rodie. coaja e dura, dar inauntru e colorata si buna.

eu...eu sunt o andiva, pentru ca sunt cea mai amara dintre toti.

s-a manat

daca i-as explica lui David, un pusti destul de recent, de vreo 4 ani ca s-a terminat ceva lung si greu, si-ar uni manutele deasupra capului si ar striga din toti doi plamanii: "Piciu! S-a manat!!!!!!!!!!"
ei, piciule, s-a manat licenta... ma asteptam sa fie mai multa bucurie peste mine, dar cred ca nu se vede de oboseala.

bucuria vietii

stau acum si ma reculeg dupa un film cat se poate de american, care se termina cu apus de soare, cu plaja si doi tineri frumosi sarutandu-se. si... stiu ca...totul e fantasma si ca asa ceva se intampla numai incapul regizorilor, dar as vrea sa iau un moment si sa ma gandesc la ce ma bucura pe mine cu adevarat. care e bucuria vietii?
poate ca e mama care a venit sa ma viziteze si sa imi provoace atac de cord in timpul speechului de la cursul festiv. sau poate ca e tata care ma intreaba in fiecare saptamana despre nu stiu care floare din gradina, pe care a plantat-o langa gard si despre care nu stiu multe, decat ca uit mereu sa o caut cu privirea. sau...sa fie clau care imi povesteste mereu despre cainele ei si imi spune ca si-a luat noi prosoape sau spatule din silicon. si totusi, e sentimentul ala de bine care se intampla cand iesi de sub un dus cald dupa o zi plina de jeg si de oameni care nu stiu ce vor.
ei...dar parca nimic nu se compara cu trairea pe care o am cand gust imbratisarea lui si mintea nu-mi merge decat sa gasesc mii de motive pentru care momentul sa nu se termine niciodata.
sunt siropoasa seara asta, dar imi permit, caci sunt indragostita.

degeaba

am o sora...da' ce sora..!!!! e frumoasa, blanda, desteapta, gospodina, frumoasa, cuminte, curata, ingrijita mereu, frumoasa, e un fel de fata mosului...si pe deasupra mai e si frumoasa...
bun si acum ca am stabili asta, sa va zic. acu vreo 2 saptamani incercam sa scot capu dintre zecile de foi ce le am de citi ca sa trag 3 concluzii inteligente pt licenta, cand suna sor'mea. frumoasa de sor'mea. dupa conversatia de fete, care cuprinde vesti despre articole vestimentare nou achizitionate, trecem la cea de gospodine, cu retete culinare vegetariene, apoi discutii despre artrita si polipi, dupa care imi spune ca pt joia mare a cursului festiv sa fac curat. poc...cum adica? imediat a rasarit pe cortex intrebarea: cine vine??????
raspuns: nu stiu...alaturi de un zambet suspect pe care il recunosc si cu ochii intredeschisi. acelasi pe care il avea si cand eram mici si am taiat perdelele ca sa facem rochii la papusi si cand a venit mama acasa si a intrebat-o ce s-a intamplat, acelasi raspuns: nu stiu, plus zambetu...ZAMBETU'....
asadar, cineva vine. dupa 2 saptamani de griji si scenarii in care tata intra in casa noaptea cu intentie de surpriza iau eu mor cu mainile in gatul lui crezand ca e hot, sau scenariul cu mama care vine acasa cand am facut vreo mancare naspa si in urma degustarii ma reneaga ca fiica a ei, am ajuns minutata zi de miercuri, adica azi, adica 4 iunie 2008. totul e curat, fara scame pe covor, cu geam sters la camera, calorifer aspirat, mobila mutata, zero praf, oglina in care chiar te vezi, ce mai..?tot tacamul.
casa e goala.
is io si capu' meu in care se coc tot felu' de scenarii in care ma duc la sor'mea si o pun sa scrie 2 pagini de bibliografie, ca asta as fi facut daca nu insistam cu minunea asta de curatenie, sau vreo 3 eseuri diferite despre mersu trenurilor. de ce oi fi ascultat-o?
...mai am de spalat trei vase, ca de alea am uitat. ma duc sa fac si asta.
cine stie?

nemultumire

m-am saturat de frig!
urasc iarna si mi-a ajuns cu zapada. ma dispera ca totul e alb...si..iar ninge!!!!
fi-mi-ar sila ca iar m-a calcat unul pe ghete. domne' nu te uiti pe unde treci? si autobuzu asta nu stie ca are un program pe care tre sa il respecte.
bai...na...c-a venit si vara...da' cald mai e mai, omule!... ti se topeste viata pana ajungi la facultate.
bineinteles...iar n-a venit profa...ba ce nesimtita...asa trec ani de faculta: cu studenti punctuali care stau in fata usilor, ore in sir asteptand profi...urasc scoala !!!
ba...da' ce cald e..si mai avem si campanie anti-tutun. ce tot fumeaza astia? nu stiu ca mor de cancer?
iar a mai murit cineva... de unde atat pamant sa mai ingropam morti?
ma dispera pensionarii!!!! cica tot noi suntem aia lipsiti de bun simt, cand ei nu stiu sa vorbeasca frumos.
noroc cu copiii. numa ei sunt draguti...off... dar stai ca vor baloane si masinute si guma si ...
de ce nu mai sunt copil? pe atunci cerseai atentie si o primeai. acum...nu mai primesti nici zambet, nici colt de paine, nici vorba buna.