Recent am descoperit o idee ce se ascundea in spatele mintii. Nici nu stiu de cand statea acolo...
E teama pe care o impingem cu totii in adanc de ganduri si speriati ne intoarcem la vietile noastre, uitandu-ne mereu peste umar, nu cumva sa urce la suprafata din nou sa ne bantuie.Nu e vorba despre moarte, caci Adam nu avea teama de moarte.
Ce-i curios totusi la frica asta e ca oricat de departe fugi de ea, oricat de pazite iti sunt visele si sperantele, tot reuseste sa te prinda din urma si sa-ti muste din suflet.
Muscatura insa nu e letala intotdeuna...e mai degraba o doza de adrenalina ce va pune inima din nou in functiune si mintea isi va aduce contributia pentru noi planuri, schimbari si asigurari ca "nu mi se va intampla mie".
1 comment:
offf..asta se numeste optimism...NU MI SE VA INTAMPLA MIE!
Post a Comment