m-a lovit un virus cu ceva vreme in urma, si numai acu, dupa 5 nopti de febra si pastile, timp in care am zacut mai mult sau mai putin in pat, mai mult sau mai putin prin dosare sau printre jucarii, acum...simt ca pot sa ma ridic din pat.
aseara, pe cand eram pe culmile temperaturii si epuizasem gama de melodii de la cele interpretate de madona, la cele scrise de Luther, pe cand ma gandeam sa scriu ultimele cuvinte pe vreun servetel curat, nedandu-mi seama ca nu am putere sa caut un pix, suna cavaleria la interfon... amu' baiu' al' mare era cum s-ajung la usa. m-am cules din pat si m-am tarat spre usa, am descuiat si m-am tarat inapoi in barlogul ce colcaia de virusi.
si cam la 10 secunde dupa, am inceput sa inteleg de ce oamenii sunt cel mai bun medicament, de ce aspirina si paracetamolul dau gres acolo unde vorba buna alunga durerea, de ce o imbratisare face mai mult decat o sedinta de terapie (psiho, fizio...de care vreti voi), de ce vindecarea vine mai repede atunci cand auzi ca esti frumos/frumoasa chiar si atunci cand nasul iti curge, ochii sunt umflati, arzi de temperatura si nu te poti misca de pe-a parte pe alta fara sa te vaitzi.
multumesc pentru tratament ;)
No comments:
Post a Comment