viata la 22 de ani

azi e ziua mea.
aseara am stat sa gatesc pana la 2 dimineata pt ca simteam ca se apropie iminenta introspectie anuala, asa ca am preferat sa risc taiere de degete si lipsa de globule rosii in loc sa trag linii si sa ajung la concluzii.
de dimineata ai mei m-au sunat pe rand: tata sa imi spuna ca acum 22 de ani alerga pe cocluri cu o cansitra in mana, deorece nea' Cornel, vecinul care o dusese pe mama la spital ramasese fara benzina nu stiu pe unde, iar mami sa imi cante "la multi ani" cum numa' ea stie. urasc cantecul ala pt ca e tare comunist, dar cumva, totdeuna reuseste sa il faca sa sune duios. peste nici jumate de ora, suna sora, sub impresia ca e prima in a-mi ura de toate. dezamagirea depasita rapid a dus la discutii despre vreme si catelul Luigi care tocmai a primit o coafura noua.
dupa...mesaje multe si frumoase, plus telefoane plus oameni dragi pe acre ii iubesc atat de tare ca nu le pot zice, pt ca s-ar zdrobi.
am primit dipozitii de la mama sa ma duc sa imi cumpar ce vreau eu de ziua mea, dar ma gandeam ca 100 de euro nu ajung sa cumpar pacea in lumea, abolirea bolilor, eradicarea saraciei, incetarea incalzirii globale si memory stick-ul de care ma nevoie pt a scrie lucrarea de licenta. sau...poate ca ajung. cine stie?
oricum, pana una alta, meniu pt azi e supa crema de ciuperci si brocoli fiert.