vrei sa vezi curcubeul de pe degetul meu?

de vreo cateva luni ma perind dimineata prin spatele liceului mesota ca sa prestez servicii de agent economic. dupa atata timp inca nu intelesei exact ce caut io aci si cu ce ma ocup, dar in principiu cel mai fain moment al zilei e cand nicu san, coleg drag al meu povesteste de prin casa. omu azi a umplut cartusele imprimantei, pe care o trateaza ca pe amanta lui de-o viata. era, biata epuizata in urma printatrii de invitatii nu stiu pe unde, si nicu a luat-o usor in brate, a mangaita-o, si cand a vazut ca s-a calmat, i-a desfacut capacul si i-a scos maruntaiele, imprastiind cerneala pe toate servetele pregatite pentru interventia speciala. apoi cu rabdare si indemnare de chirurg, umplu cu succes cartusle rand pe rand si resuscita imprimanta. tot biroul rasufla usurat..."s-a intors printre cei vii"
la sfarsit, nicu, cu atitudine de invingator ma intreba:" vrei sa vezi curcubeul de pe degetul meu? ca in ochi nu am decat o cornee, un cristalin si din astea"
avea degetul pictat cu puncte mici si colorate. am ras, dar a venit colega si a trebuit sa adoptam atitudine serioasa si sa ne reluam tastatul intens pe mess.

ce ti-e si cu dragostea asta...

ce-i asa de fain la dragoste de o vrea toata lumea? mor oamenii pt ea, se bat, se impaca, se tradeaza, isi zambesc si se lovesc din nou...pt ce?
de fapt...ce e dragostea? e o dorinta egoista de a avea pe cineva, sau pur si simplu nu incapem in noi insine si simtim nevoie sa ne extindem in sufletul altcuiva? si de ce o cheama dragoste? ca parca la simpla rostire a cuvantului rosesti si suspini aiurea dupa un vis neimplinit, un print pe vreun cal, sau vreo printesa intepata de trandafiri malefici.
si daca tot e asa de faina, de ce suferi daca ai dragoste? cum se face ca astea doua mereu sunt impreuna si nu pot exista una fara alta? nu ti se pare nedrept ca in acelasi sistem sa ai si microbul si leacul...dar stai..care e microbul si care e leacul? offf...vezi ce greu e?...
poate nu e pt muritori sa o inteleaga, ci doar sa o simta. poate nici macar sa o simta, ci doar sa isi inchipuie ca simt pt ca ne-au amortit sufletele de atatea filme care iti vand retete de dragoste: priviri flirtoase+nod in gat+inghtitura de nod ca sa faci invitatie in oras+vizita la film+sarut inainte, in timpul sau dupa film+happily ever after+ trei puncte mari de suspensie.
se mai adauga si cateva lupte si obstacole din cand in cand, dar sablonul e cam acelasi.
no...amu care stie de ce vrea dragoste...sa zica.

stii cum sunt momentele alea din zi in care simti ca iti pierzi privirea intr-un punct si e atat de bine incat nu o mai vrei inapoi? ei...cam cu din astea ma indeletnicesc de-o clipa incoace si simt cum lumea se topeste in one tiny dot si nu imi mai pasa de toate gandurile care gonesc ca pe autostrada, sau de intersectiile lor cu sentimente. pot doar sa sper ca somnul poate sa intinda senzatia asta. ma duc sa incerc, deci sting lumina.

nu stiu exact de ce si ce ma deroga sa fac asta, dar simt ca am ceva de zis...ceva de impartit.
nu stiu mai nimic despre viata sau despre moarte...levitez intre ele si astept urmatoarea speranta, pentru ca cea pe care am avut-o nu stiu daca o mai pastrez sau nu.