mos craciun, iepurasul si love

Ce au in comun?
Sunt mituri.
Mitul lui Mos Craciun care te face fericit pentru un intreg sezon, pt ca iti aduce ce ti-ai dorit tot anul si nu ti-ai permis.
Iepurasul? well...pe asta nu l-am inteles niciodata..el si ouale rosii, dar important e ca si asta iti aduce; inca ceva ce te bucura pt o zi sau o perioada.
love...cred ca e cel mai puternic mit, pt ca ar trebui sa te faca fericit nu pentru o zi, un sezon sau o perioada, ci pentru o intreaga viata.
toate trei sunt doar concepte inventate de oameni care au stiut sa faca bani de pe urma formei, a spoielii si a neadevarului.
Mos Craciun a ascuns Nasterea, Iepurasul a mascat Sacrificul, iar Love...a deformat Dragostea.

mirror mirror on the wall

Did you ever wake up in the morning, look in the mirror and realize that the person you see in the reflection looks nothing like you?
You keep looking for similarities with the face you once used to know, but there are none, because it's either hiding under the dark circles caused by long sleepless nights, or under the wrinkles that have just showed up two months ago.
I don't know what you think about when you look in the mirror, but i mostly look for myself. I know I'm somewhere in there...underneath all those thoughts, worries, make-up, fake or real smiles, or under all those face I try out before I leave the house every day.
I seldom like what I see, to be honest, but there's that time, that glimpse when I can see myself. And I enjoy it.

de pe-o foaie din avion

stii cum e faza aia din filme, in care tipa draguta asteapta in aeroport, toata imbracat frumos si gata de decolarea? si deodata, pe fond muzical serafic El o vede, zambete se intalnesc, clipele trec si 10 minute mai tarziu sunt amandoi, printr-o mare coincidenta, asezati unul langa celalalt? si dupa inca o ora de film sunt casatoriti sau sinistrati pe vreo insula pustie pe care o vor popula, pt ca sunt amandoi amnezici si cred ca sunt singurii oameni de pe planeta?
no...calatoria mea a fost exact invers: am ajuns la aeroport supraincarcata, ad literam, iar dupa cateva clipe de nepasare din partea "gentlemanilor" ce se holbau la cum caram 50 de kg in 2 maini, ma aflu in sala de asteptare. pe fond muzical sinistru incepe unu' sa se uite la mine. si se uita, se plimba si se uita, se plimba si tot asa timp de 2 ore s-a tot fatait pe langa mine cu intentii putin prietenoase. ghici ce? doua ore mai tarziu, langa cine stau eu?...............nu langa el, pt ca l-am vazut asezat multe randuri in fata mea.
ajung la locul meu, 39 A, loc langa geam, pe care mi l-as fi dorit nespus de mult daca nu m-ar fi durut piciorul drept din motive de ...sper ca nu artroza. ca sa ajung sa si stau jos, tre sa il ridic pe vecionu de la C, un matematician stresat, dependent de ecuatii(cred), care pare germofob si care abuzeaza de locul dintre noi doi pt a-si incarca laptopul (cu care se tot faleste).
2 minute mai tarziu si apare un tarli-tarli (cum i-ar spune Clau), care in mod surprinzator nu miroase a curry. se aseaza si injura scurt.
eu...nu zic nimic, decat gandesc ca sunt prinsa intre fereastra si 1 indian parfumat in dreapta si un evreu crizat mai la dreapta, fara nici o sansa de a merge la toaleta pentru urmatoarele...scot biletul si ma uit....12 ore.
Acum...suntem prin mijlocul oceanului. matematicianul a mai facut 200 de probleme, iar tarli tarli s-a calmat si nu mai injura, pt ca a reusit sa-si scoata laptopul pretios (la fel de pretios ca al evreului) de sub presiunea exercitat de greutatea bagajului unei femei. acesta a fost motivul injuraturii.
no...tre sa termin ca astia de langa mine imi citesc de pe foaie...plus ca au schimbat astia pe lumina de noapte si totul e albastru amu.
oh...aproape sa uit: in spatele meu sta o tipa careia am ajuns sa ii cunosc genunchii destul de bine, dar si cat de sus poate sa ii ridice, iar in fata nesuferitului sta i tipa pe la vreo 40 de ani, care arat de 30, bruneta, frumoasa foc, pt care toti barbatii de pe randurile pana la toaleta spera sa se hidrateze suficient, ca sa aiba motiv sa se plimbe pe culoar.

acasa

daca am face o analiza din aia psiho-nu stiu cum in care trebuie sa asociezi un termen cu un altu, eu una nu as avea nici un termen pentru "acasa". e asa, o...,un..., un soi de...ce?
probabil ca majoritatea l-ar asocia cu familie, casa, caldura si alte cuvinte ce iti picteaza cate un tablou plin de culori calde, mirosuri de prajituri (sau de sosete :D) si din astea.
dar...daca nu iti vine in cap nici o imagine?
daca ar fi sa ma iau dupa familie, am cel putin 3 acas...e. daca ar fi sa ma iau dupa casa, am 2 acase, ca ai mei parinti stau in chirie. daca ar trebui sa ma iau dupa caldura si sentimente, atunci acasa e...nu stiu. imi place peste tot si nicaieri. daca ar fi sa ma iau dupa oameni si culturi, nu mi-as gasi niciodata acasa, pt ca mi-s dragi mai toti oamenii (inafara de un asiatic mic, gras si total lipsit de maniere care sta in bloc cu sor'mea- copilu' ala ar putea sa scrie un manual al nesimtirii).
nu stiu unde e acasa si asta e o problema, mai ales atunci cand simti nevoia sa te intorci acasa...