nu am fost niciodata buna la completat rebus. imi plac cuvintele, dar nu le ghicesc niciodata atunci cand trebuie sau cand e nevoie... cred ca din cauza asta de multe ori imi dau seama ca am folosit cuvinte nepotrivite numai dupa ce le-am rostit.
aveam un prof in facultate care ne zicea tot timpul despre cuvinte. ba ca sunt importante, ba importate..oricum ar fi, sunt esentiale.
m-am cam contrazis cu profu si cred ca as tot fi facut asta pana de curand, cand mi-am dat seama ca viata chiar e facuta din cuvinte:
acolo unde simtim o lipsa mai punem un cuvant... nu e important sa fie cel mai potrivit, atat vreme cat umple golul.
umplem singuratate cu "el"sau "ea", umplem dragostea cu "nu" sau "da", naruim vise cu "nu cred" si distrugem relatii cu tacere.
avem cuvinte bune, vesele, blande, de mangaiere, de alinare, cuvinte prietenoase care pot schimba vieti...dar, avem si din acelea care ranesc adanc, ucid, avem taceri dureroase, cuvinte ce nu umplu viata, ci o golesc.
si-apoi mi-a venit in minte "o sama de cuvinte": "La inceput era Cuvantul[...]Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El. In El (Cuvantul) era viata".
si-am ramas c-un singur Cuvant.