asteptari inselatoare

ora 14.00- cautam un videoclip foarte dragut, al unei melodii la fel de dragute. liniste in casa... pustie de altfel
ora 14.01- cautarea se soldeaza cu succes, incepe auditia, cu ganduri senine
ora 14.01.48- lovitura puternica in geam. nici o urma.
ora 14.02- pana ajung la geam, ca sa dezvalui misterul, trec 1000 de ganduri prin cap: s-a suparat vecina pe mine pt ca aseara, la ora 10 incercam sa citesc contorul de lumina, ca sa mi se poata trimite factura; copiii din fata blocului cu acre m-am intalnit acum 2 zile s-au suparat ca am trecut pe langa ei cu un kg de piersici si nu i-am servit, asa ca au sarit gardul de la gradina si au aruncat cu vreun cartof in geam; vreun petitor imi face serenade sub geam, ziua in amiaza mare; a venit tata din spania sa vada daca a crescut nu stiu care planta pe gard; a venit mama pentru ca acum 2 zile i-am zis ca nu am mai facut mancare de ceva vreme; si-a uitat postasul cartela de la interfon si nu ii da nimeni drumul in scara... si asa mai departe
aceeasi ora 14.02- ma uit pe geam. nu vad nimic
ora 14.02.30- deschid geamul larg si numar 2 fulgi
ora 14.02.50- o lacrima se scurge pe obraz pentru ca o vrabiuta s-a lovit in geamul meu si n-a apucat sa loveasca pamantul, ca o pisica nesuferita a si prins-o si... nu va mai spun

ce nu inteleg eu nicicum

care-i domne' problema cu suferinta?
ce ne ferim atata de ea, daca mai devreme sau mai tarziu oricum o traim?
ce m-am saturat de reviste pline de sfaturi despre cum sa faci sa nu suferi si cum sa il perpelesti pe nenorocitu' de partener/a care nu e in stare sa te iubeasca asa cum vrei, ala/aia care nu stie sa iti citeasca gandurile si sa zica exact lucrul potrivit la momentul oportun.
oricum...orice incercare de a evita suferinta e la fel de eficienta ca intentia de a ocoli fiecare strop in timpul unei ploi torentiale.
e... cam peste tot, asa ca "da-i inainte stimabile" prin suferinta, ca vine si limanul candva (http://www.noob.us/humor/partly-cloudy-new-pixar-short-film/ elocvent exemplu)

despre lamai si limonada

au oamenii o vorba. mi-a placut vorba asta..nu stiu exact de ce dar suna bine: "when life gives you lemons, make lemonade". interesanta sugestie ca toate relele ce se intampla pot fi vazute si transformate in bune sau mai putin rele. intrebarea mea este... ce faci cand nu stii cum sa faci limonada?
sa fim seriosi, ca de fiecare data cand ceva se intampla, ceva rau, cel mai usor e sa stai cu lamaile in brate , sa iti plangi de mila si ultimul lucru la care te gandesti este ca putina miere/putin zahar si oleaca de apa, ar face totul bine. cine se gandeste la dulce cand totul e acru, sau cine se gandeste la apa, cand ai senzatia ca fiecare inghititura e plina de mal?
nu am o banita plina de lamai acum, dar am vreo trei citrice malformate cu care nu stiu ce sa fac. iar mierea si apa...? as sti de unde sa le cer, dar simt ca nu pot...

ce faci cand dragostea tace?

citeam pe blogul Laurei despre etimologia cuvantului dragoste, ca de fapt inseamna minune... poate ca asa o fi, dar ce ne facem ca minunile sunt asa de rare zilele astea? nu stiu despre altii, dar eu in jurul meu vad de toate, mai putin dragoste. sunt sute de oameni care isi declara iubirea prin mall-uri, prin maldare de haine cumparate sau pe strazi, tinandu-se de mana, dar fara ezitari se uita si la tipa/tipul de pe partea cealalta...sunt sute de oamnei care isi manifesta dragostea prin saruturi pasionale la colt de strada, in statii, facand din intimitate un show pentru divertismentul sau dezgustul celor din jur. si totusi...sunt sute de oameni care se bucura de o privire sincera, de o plimbare in amurg cand maineile parca ar vrea sa se-ntalneasca, dar nu indraznesc, de zambetul unui copil pe care-l numesti al tau si simplul gand iti umple sufletul.
e ciudat ca omul tot vorbeste, demonstreaza, exprima dragostea, dar ea tace.
si-atunci cand dragostea tace, ce faci?