despre tocuri

a purta tocuri nu te face mai feminina, ci doar mai inalta.
daca viata se invarte in jurul unei perechi de pantofi cu toc...trebuie o schimbare de perspectiva.

ciudat

ce ciudat e sa iti doresti ceva foarte mult...atata de mult incat sa ai impresia ca nu poti trai fara, si atunci cand primesti, sa nu simti nimic.
nici bucurie, nici siguranta, nici...nimic. sau...poate daca simti, nu poti exprima.
sau...poate ca toate astea le simti nuami atunci cand e vorba de bani: iti doresti sa iiai, incepi sa cheltui bani pe care nu ii ai, sau pe care nu ii vei avea niciodata si atunci cand intri in posesia lor...nimic. nu stii nici ce sa faci cu ei, la ce iti trebuiesc...nimic.
tare ciudat...

m-am suparat

ieri am fost suparata pe tine.
nu pot sa te inteleg...de ce spui cateodata lucrurile atat de clar si alte ori le lasi in aer, cu miii de interpretari?
de ce ma lasi sa ma revolt, sa ma tem pentru ca apoi sa raman consternata de intentia ta?
de ce nu faci asa cum stii tu mai bine?
de ce ma lasi mereu sa aleg?
de ce ma iubesti asa de mult?
de ce nu pot sa te inteleg?

cred ca pt ca m-am suparat pt ca toti zic ca nu mai vii... dar stiu ca mint.
iarta-ma

valentine's day

=1. un prilej pentru o sleahta de oameni lipsiti de identitate, de oricare fel, pentru a se aduna intr-un loc public spre a schimba microbi in mod scarbavnic si televizat;
2. ocazie anuala de sporire a economiei, prin diverse gesturi si cadouri, sub pretextul celebrarii dragostei.

un om intelept spunea candva

"viata asta iti ocupa tot timpul" (B.Ghegoiu, 2009)

hmmm...

am vrut sa scriu ceva...si am sters. nu numai o data, ci de vreo 4 ori, pt ca de fiecare data numai lucruri urate sau rele imi veneau in cap, asa ca m-am hotarat brusc sa demisionez de la a mai fi rea si sa imi fie dor de vremurile in care voi fi un om bun.

the dark age

pana acum vreo 2 saptamani, casa mea era in intuneric profund. nu spiritual, nici emotional, ci fizic. nu stiu de ce, dar trecea saptamana si un alt bec facea poc sau boom...in functie de ...cine stie?.
am scos de prin dulapuri toate veiozele pe care le aveam. bineinteles, erau in dulapuri pt ca nu aveau bec, si nu puteam sa schimb becurile, pt ca nu aveam bani pt asta.
am dat, cu ocazia asta, peste o veioza cu neon...da' io nu stiu cum e facuta veioza aia, ca daca zambesti la lumina ecranului de la mobil, propagi mai multa lumina decat daca bagi stecheru' in priza.
pana la urma, am luat lumanarea in mana si curajul in cealalta si am cautat prin casa o punga despre care imi aminteam vag ca ar contine becuri. am gasit punga, iar din 10 becuri din punga, 7 erau arse si 3 le-am schimbat. acum avem lumina, insa din seara asta am hotarat sa fac economie la gaz si curent, asa ca temperatura de 17 grade ma tine treaza pe mine, iar pe nelia durerea de ochi si de cap de la lumina veiozei.

sesiune!

se simte nu numai in lipsa de chef si de activitati extra-invatare, ci si in gama de produse alimentare disponibile zielel astea prin bucatarie. variantele sunt 2 la numar: paine cu pate si pufuleti cu punga.
e clar: e sesiune
nimeni nu gateste, caci toata lumea coace: ori cate-o trasnaie de scris prin examene, ori vreo maniera ingenioasa de copiere.
oricum ar fi, spor la sesiune!

felicitari!

vreau sa salut si sa felicit pe acesta cale doi oameni fericiti...de fapt sunt 4.
ba nu... 6. pe numele lor: Eugen, Isabel si Ema si Aurelian, Cristina si Alexandru.
atat Isabel cat si Cristina au plecat la maternitate singure si se vor intoarce acas' cu cate o varianta mai mica a lor(putin peste 50 cm),prevazute cu plamani de fier si chip angelic pe nume Alma, respectiv Raisa (sper ca nu le-am botezat inainte de vreme).