cand o sa cresc mare, vreau sa ma fac hipopotam. nu neaparat sa arat ca unul...desi nu sunt departe, ci doar dintr-un motiv simplu: isi aleg un singur partener cu care sa traiasca toata viata. no...cat de frumos e asta? ei nu pierd timpul ca oamenii, care schimba perechea odata cu luna plina, asteptand sa stie, sa simta daca urmatorul/ urmatoarea va fi EL/EA.
de fapt...nici unul nu stie ce cauta pt ca oglida visului si a perfectiunii s-a spart acum 6000 de ani. ne-au ramas cioburi. si...nu ne plac , pentru ca ne taie si ne inteapa. e neplacut si, zic unii, "e imposibil" sa pastrezi ce ai gasit. adevarul e ca nu iti trebuie mai multe cioburi ca sa fii fericit. iti ajunge unul in care sa te uiti cu bagare de seama si vei vedea ca e reflexia ta. ca iti pastreaza mereu imaginea fidela realitatii. si...daca nu te recunosti sau nu iti place ce vezi...numai tu esti de vina. caci...daca vei schimba ciobul, vei arata la fel.
2 comments:
Vreau sa fiu si eu ca un hipopotam.
Vreau sa gasesc un ciob de oglinda, nu conteaza forma, doar sa ma vad in ea.
Nici eu nu sunt cine stie ce ciob...(oricat de reusit sau nereusit as fi...tot ciob sunt...pacatul ne-a stirbit). Se spune ca daca spargi o holograma poti reconstitui intreaga imagine cu o singura bucatica.
Eu pot fi din nou ca Adam in Eden doar impreuna cu Isus.
___________________Tiamarchos.
amin
Post a Comment