cand ma fac mare...

cand o sa cresc mare, vreau sa ma fac hipopotam. nu neaparat sa arat ca unul...desi nu sunt departe, ci doar dintr-un motiv simplu: isi aleg un singur partener cu care sa traiasca toata viata. no...cat de frumos e asta? ei nu pierd timpul ca oamenii, care schimba perechea odata cu luna plina, asteptand sa stie, sa simta daca urmatorul/ urmatoarea va fi EL/EA.
de fapt...nici unul nu stie ce cauta pt ca oglida visului si a perfectiunii s-a spart acum 6000 de ani. ne-au ramas cioburi. si...nu ne plac , pentru ca ne taie si ne inteapa. e neplacut si, zic unii, "e imposibil" sa pastrezi ce ai gasit. adevarul e ca nu iti trebuie mai multe cioburi ca sa fii fericit. iti ajunge unul in care sa te uiti cu bagare de seama si vei vedea ca e reflexia ta. ca iti pastreaza mereu imaginea fidela realitatii. si...daca nu te recunosti sau nu iti place ce vezi...numai tu esti de vina. caci...daca vei schimba ciobul, vei arata la fel.

am gasit-o si-o pastrez

am dat peste ea...sau ea peste mine...nu stiu sigur. de fapt intentionam sa sterg totul si sa ramana curat in urma mea. dar...cumva, nu stiu cum, a ramas acolo. mi-a ramas pe masa, asa, timida intr-un colt si se uita la mine. la un moment am vazut-o si din nou am vrut sa o sterg, dar m-am uitat mai bine la ea si am vazut ca era... o firmitura de cer. acum nu ma mai intereseaza cum a ajuns la mine si de ce. ma bucur de ea si sper ca si ea de mine.