In mod curios, acesta este un statut mult ravnit de lumea a treia,pe oriunde e raspandita ea. Se ajunge cu greu si cu sudoare la stadiul acesta de dezvoltare socio-profesionalo-financiar. E nevoie de timp, rabdare, nervi casabili cu aparenta de otel si nitel incapatanare sa ignori toate semnele de avertizare, caci sunt putini sobolani inascuti.
Cum se ajunge de la om la sobolan? Cu multa munca- literalmente multa, daca nu chiar excesiva, lipsita de pauza sau respiratii. Munca pana cand nici un soare nu iti mai limpezeste gandurile si planurile. Munca pana cand mainile se transforma in membre anterioare scurte nefolositare pentru imbratisari. Munca pana cand parul devine gri si din cauza vietii care fuge de tine, dar si din cauza faptului ca e singura culoare ce o mai poti recunoaste. Munca pana cand mancarea si gunoiul sunt tot una, pentru ca nu e timp pentru hrana. Alergare de soare pana cand noaptea e singura zi pe care o cunosti. Truda pana cand izolarea devine singurul mod de socialzare. Si...daca ar fi vorba de munca cu rost, care sa iti procure cele neceare, atunci n-ar fi atat de tragic.
Ultimul stadiu e raceala si umezeala sufletului care se vor drese cu achizitionarea de garderobe scumpe si tabla pe roti prelucrata in Europa, ori 30 de pereti pe care nu vor ataran poze cu oameni care te iubesc, ci cu alti sobolani cu crose de golf si trabucuri.
Daca ai impresia ca ti-au crescut incisivii prea mult, fugi si fii om. Eu, din pacate, am deja geanta Chanel...
