am aflat in urma cu cateva luni ca tre' sa fii inscris intr-un oarecare colegiu al asistentilor sociali, ca sa fii in legalitate, asa ca m-am decis sa fiu legala si sa ma inscriu...dupa vreo 3 luni dupa ce aflasem. in fine...ma duc , umblu de nebuna pe la politie dupa cazier, sa-mi dovedesc inocenta, alerg sa platesc taxe de analiza de dosar, umblu pe la cozi sa achit taxe de eliberare in regim de urgenta a cazierului, asta dupa ce m-a invitat la un suc nenea care vinde cereri in holul sediului politiei....in fine....drum lung pana la dosarul completat. il trimit printr-un prieten care uita sa il ia, se intoarce din drum...tot din astea.
in fine...dosarul ajunge la destinatie si la mine ajunge informatia ca voi fi contactata pentru stabilirea interviului. trec vreo 3 saptamani si ma cheama oamenii la bucuresti intr-o zi cu cerul senin (chiar a fost...de-a dreptul senil). asadar, joia trecuta, ma trezesc frumos, invat pt examenul la filosofia culturii, alerg la spital sa ma opereze un medic priceput, imi scoate una bucata de "nu stiu ce"pigmentat suspecta de melanom, merg la biserica sa invat, adorm de la linistea mormantala care mi-as dori sa fie si in Sabat si...plec de la biserica pentru a ma intalni cu bunul samaritean care imi luase curmale, seminte si covrigi, ca io nu mancasem decat vreo 2 mere. dupa... stres pentru examen, ca doar nu invatasem mai nimic si dupa, bineinteles, din nou alerg. de data asta numai pana la autogara ca sa iau maxi taxi spre bucuresti.
pe drum..liber, frumos, viteza excesiva, ganduri de somn neimplinite din cauza de durere cauzata de trecea efectului anesteziei locale si... un nene. un nene care m-a batut la cap sa nu mai scriu mesaje, pentru ca barbatii sunt porci. dupa a urmat un discurs de vreo 20 de minute in care bucurestiul era laudata ca fiind the land of all oportunities, iar tinerii din ziua de azi sunt "de porc", pentru ca azi au tot felul de aparate pe care el, pe vremea lui nu le avea...in fine..multa frustrare legate de varsta, de posibilitati financiare si chiar si de caderea comunismului. raspunsul meu...nu mai conta, pt ca din punctul lui de vedere "nu am nici 18 ani, deci ce stiu eu depre viata".
ajunsa in bucuresti, un om batran era cazut in mijlocul drumului, in vreme ce lumea trece linistita pe langa, de parca ar fi fost piesa de muzeu. a venit ambulanta dupa ce un alt samaritean milos a facut gestul uman de a suna ambulanta. si trece o noapte de nesomn si febra din cauza operatiei.
de diminetaa, fresh, ma imbrac decent, frumos sa merg la interviu, ca de...sunt asistent social. tramvai, metrou, masina, destinatie. un etaj de birouri...a carei sala de asteptare era plina ochi de asistenti sociali, trece timpu' si vine si vreme a sa intr la interviu. de partea cealalta a mesei, 3 oameni tineri, distrati intreaba de numele meu, de cand am terminat facultatea si imdau indicatii ca tre s agasesc un asistent social care sa ma supervizeze. inca 2 vorbe gen sfat si apoi "buna ziua". io ma ridic frumos, iesdin birou si nelamurita ma intreb in sinea mea "pai...si asta nu puteati sa imi ziceti la telefon?"
