asteptari

pe langa faptul ca toata viata asteptam, asteptam sa ne fie bine, sa avem familie, sa avem bani, asteptam sa fim fericiti, asteptam sa asteptam... pe langa toate astea, avem si asteptari de la asteptarea asta.
ne asteptam ca asteptarea sa fie scurta, plina de bine si toate sa mearga conform asteptarilor. avem asteptari inalte de la cei din jurul nostru, cateodata si mai inalte din partea noastra (dar totusi mai inalte de la cei din jur).
pana la urma, indiferent cum vrem sa privim, tot niste asteptatori suntem.
daca e fain sau nu, depinde de ce asteptari ai de la toata asteptarea asta...
eu, una, astept sa inceapa sau sa se termine. nu stiu sigur

o zi de nimic

azi nu e o zi ca toate celelalte. azi se merge la vot, e zi de duminica, e zi de petrecut cu familia. e zi de stat acasa, pt ca e frig fara, e zi de viata si din pacate e zi si de inmormantare.
de obicei, de ziua asta stau deprimata si mai gasesc cate un rid, mai rad de vreo gluma, dar azi, e o zi ...de nimic: nimic nou, nimic interesant, nimic pentru altii, nimic pentru mine. e doar o zi care marcheaza ca a mai trecut un an din viata mea si lucrurile nu s-au schimbat mult.
cu toate astea, e o zi de nimic: nimic rau, nimic de aruncat, nimic de regretat, nimic care ingrasa, nimic trist, nimic nesamnificativ.

ma bucur pt ziua asta de nimic

nu am fost niciodata buna la completat rebus. imi plac cuvintele, dar nu le ghicesc niciodata atunci cand trebuie sau cand e nevoie... cred ca din cauza asta de multe ori imi dau seama ca am folosit cuvinte nepotrivite numai dupa ce le-am rostit.
aveam un prof in facultate care ne zicea tot timpul despre cuvinte. ba ca sunt importante, ba importate..oricum ar fi, sunt esentiale.
m-am cam contrazis cu profu si cred ca as tot fi facut asta pana de curand, cand mi-am dat seama ca viata chiar e facuta din cuvinte:
acolo unde simtim o lipsa mai punem un cuvant... nu e important sa fie cel mai potrivit, atat vreme cat umple golul.
umplem singuratate cu "el"sau "ea", umplem dragostea cu "nu" sau "da", naruim vise cu "nu cred" si distrugem relatii cu tacere.
avem cuvinte bune, vesele, blande, de mangaiere, de alinare, cuvinte prietenoase care pot schimba vieti...dar, avem si din acelea care ranesc adanc, ucid, avem taceri dureroase, cuvinte ce nu umplu viata, ci o golesc.
si-apoi mi-a venit in minte "o sama de cuvinte": "La inceput era Cuvantul[...]Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El. In El (Cuvantul) era viata".
si-am ramas c-un singur Cuvant.

stiu ce vreau

vreau sa am timp sa coc paine,
vreau sa ma plimb prin padure fara sa simt miros de mici,
vreau sa mananc castane coapte,
vreau sa imi vad familia,
vreau sa cant colinde,
vreau sa fac un cadou
vreau sa vorbesc mai des engleza
vreau sa pot sa cant fara sa simt groaza tacerii inca un an
vreau sa vina Laura inapoi
vreau sa nu imi mai fie dor
vreau sa fiu om mic, dar totusi mare
vreau sa vreau numai ceea ce imi permit sa vreau pentru a fi fericita.

ce face oboseala din om

imi vine sau nu sa cred, este ora 4.36 in dimineata zilei de 20.10.2009 si constat ca sunt in aceeasi incapere de cel putin 18 ore.

scriem de zor si ne stoarcem creierul de formulari in limba romana care sa se apropie de...normalitate la ora asta, pt ca sensul e absent de pe la ora 23.00, ieri.

nu stiu exact de unde am acum chef sa tastez, dar cert este ca vad tastele. dupa 18 ore de holbat in monitoare de diferite diagonale, inca reusesc sa vad ca daca apas pe butoanele astea din fata se misca pe ecran un cursor ce sper ca lasa in urma o propozitie.

colegele mele sunt anesteziate de idei si initiative si planuri. eu...doar incerc sa evit sa imi vina randul la emiterea de fraze inteligente, caci de mult nu mai sunt in stare de asta

vreau un catel

si nu vreau unul de plus sau de plastic. de fiecare data cand am zis ca vreau catel, am primit un soi de mutra de plus cu sapca in cap pe care scrisese vreun chinez exploatat intr-o fabrica "i love you".

dar totusi... revenind: daca ar putea sa fie un Beagle sau...un Beagle as fi tare fericita :)

inca de cand eram mica am sperat la 2 lucruri in viata de "om mare": un catel si o gradina cu flori multe pe care sa nu le taie nimeni.
mi-am dat seama recent ca...la scoala am fost, de crescut am crescut, de imbatranit...nici numai zic...deci a cam trecut vremea, m-am facut om mare si?...nici catel, nici gradina.
in schimb am diplome de merit peste care nu se uita nimeni, despartiri de oameni dragi care au luat o parte din mine cu ei, niste zambete prafuite intr-o cutie de pantofi si...multe motive sa fiu "mandra" de mine...dar nu vreau. vreau doar un catel si o gradina

ce faina ar fi lumea daca...

am invata sa zicem "scuze" dupa ce am calcat pe cineva pe nervi sau pe pantof

am zambi gratuit

ne-ar pasa mai mult de noi decat de altii

ne-ar pasa mai mult de altii decat de noi

am putea sa fim in doua locuri in acelasi timp

ar fi Craciun tot timpul

Dumnezeu ar putea avea incredere in noi

daca "da" chair ar insemna "da"

ce faina ar fi lumea daca ar fi exact asa cum nu este...