hmmm...

am vrut sa scriu ceva...si am sters. nu numai o data, ci de vreo 4 ori, pt ca de fiecare data numai lucruri urate sau rele imi veneau in cap, asa ca m-am hotarat brusc sa demisionez de la a mai fi rea si sa imi fie dor de vremurile in care voi fi un om bun.

the dark age

pana acum vreo 2 saptamani, casa mea era in intuneric profund. nu spiritual, nici emotional, ci fizic. nu stiu de ce, dar trecea saptamana si un alt bec facea poc sau boom...in functie de ...cine stie?.
am scos de prin dulapuri toate veiozele pe care le aveam. bineinteles, erau in dulapuri pt ca nu aveau bec, si nu puteam sa schimb becurile, pt ca nu aveam bani pt asta.
am dat, cu ocazia asta, peste o veioza cu neon...da' io nu stiu cum e facuta veioza aia, ca daca zambesti la lumina ecranului de la mobil, propagi mai multa lumina decat daca bagi stecheru' in priza.
pana la urma, am luat lumanarea in mana si curajul in cealalta si am cautat prin casa o punga despre care imi aminteam vag ca ar contine becuri. am gasit punga, iar din 10 becuri din punga, 7 erau arse si 3 le-am schimbat. acum avem lumina, insa din seara asta am hotarat sa fac economie la gaz si curent, asa ca temperatura de 17 grade ma tine treaza pe mine, iar pe nelia durerea de ochi si de cap de la lumina veiozei.

sesiune!

se simte nu numai in lipsa de chef si de activitati extra-invatare, ci si in gama de produse alimentare disponibile zielel astea prin bucatarie. variantele sunt 2 la numar: paine cu pate si pufuleti cu punga.
e clar: e sesiune
nimeni nu gateste, caci toata lumea coace: ori cate-o trasnaie de scris prin examene, ori vreo maniera ingenioasa de copiere.
oricum ar fi, spor la sesiune!

felicitari!

vreau sa salut si sa felicit pe acesta cale doi oameni fericiti...de fapt sunt 4.
ba nu... 6. pe numele lor: Eugen, Isabel si Ema si Aurelian, Cristina si Alexandru.
atat Isabel cat si Cristina au plecat la maternitate singure si se vor intoarce acas' cu cate o varianta mai mica a lor(putin peste 50 cm),prevazute cu plamani de fier si chip angelic pe nume Alma, respectiv Raisa (sper ca nu le-am botezat inainte de vreme).

urmeaza si biblia

la intrare, timide, stau in teancuri frumos aranjate dupa pret si dupa marime cateva biblii noi, mirosind inca a cerneala. una dintre ele, mai ieftina...format mic, indrazneste sa graiasca: "asa sunt de bucuroasa...m-au adus si pe mine aici, cu toate bibliile astea mai mari...abia astept sa o vad si eu pe cea mare...au zis ca vine vineri una mai grosuta si care vorbeste mai multe limbi."
Biblia alba, cu marginile aurite, abia scoasa pe tejghea adauga:"si face si inconjurul lumii. numai vineri va fi aici". "naturlich", spuse biblia in limba germana, completata de cea in engleza "it is a great privillege for us to be here".
somnoroasa, o biblie roscata deschide fermoarul si intreaba :"da' astea din vitrina cine sunt? ati vazut cum arata unele dintre ele?"
"da, da! sunt ingalbenite si unele sunt chiar rupte si patate", spuse biblia breloc. "nu seamana deloc cu noi..."
una dintre bibliile din vitrina, scutura praful din glas si zise cu voce stinsa:"eu am iesit de la tipar acum o suta si ceva de ani...pe vremea mea, era mare lucru sa ai in casa pe oricare dintre noi."
o alta biblie se alatura conversatiei:"am fost citita de multe familii, care au strans bani multi ca sa poata sa ma cumpere".
"eu?! am fost scos din noroi, cand a fost mare apa. mare fost", zise una din biblii intr-o romana stricata, aproape ungureasca.
"da' de mine ce ziceti? am supravietuit razboiului in buzunarul uniformei unui soldat", spuse o biblie cu accent englezesc puternic.
"pentru mine, oamenii au stat sa ciopleasca in lemn fiecare dintre ilustratiile pe care le am...tare mult au mai muncit sa ma aiba", grai o biblie ilustrata cu caracatere gotice.
"off...dragele mele", spuse traducerea lui King James"si voi veti ajunge la fel intr-o zi"
bibliuta simpla, care incepu conversatia, lua cuvantul"nu...nu mai pot sa cred asa ceva...nu vedeti ca oamenii vin sa va vada pe voi, pe cele vechi. la noi, unii, nici nu se uita".
"da, asa e" zise biblia roscata "abia ne cumpara, si dupa ce ne fac cadou, ne plictisim in biblioteca, sau ne mai iau cu ei prin vacante, doar asa, poate poate o sa ne deschida, dar pana la urma tot in valiza ramanem".
"pe unele dintre noi ne-au facut si cu index de cautare, si tot nu cauta lumea sa ne citeasca. mai repede citesc o revista."
la un moment dat, prima biblie romaneasca spuse:"tot ce spuneti e adevarat. oamenii nu ne mai citesc...nici pe noi, pe cele vechi, si nici pe voi. sunt preocupati de ce sa creada si in cine, ce scrie si unde, cine ne-a scris si de ce...toate astea cand ne-ar putea citi. pur si simplu. dar cred ca nu trebuie sa ne pierdem speranta. stiti ca fiecare dintre noi are scris in inima ca dragostea nu va pieri niciodata. iar dragostea de Cuvant va dainui vesnic."
bibliuta simpla, cu lacrimi intre pagini, spuse "eu vreau sa va zic ceva, dar nu va suparati pe mine. eu...eu nu vreau sa ajung ca voi. vreau ca oamenii sa ma citeasca din nou si din nou, dar nu timp de sute de ani. vreau Cuvantul sa isi gaseasca implinirea cat mai curand".
si fiecare biblie suspina prelung la gandul implinirii, la gandul revenirii...

s.o.s.

nu mai inteleg nimic...incerc sa imi pastrez rabdarea pe care credeam ca o mai am, dar mi-am dat seama ca am pierdut-o. muncesc de 4 luni, din octombrie si...nici un salariu.in fiecare luna mi se zice ca va veni luna viitoare, apoi celalta si apoi cealalta si tot asa.
acum tocami am aflat ca vine ... peste 3 luni, adica undeva in aprilie.
apai cu mintea ce-o care o am eu acum, pot trage o singura concluzie: sunt somera cu contract de munca si nici macar nu beneficiez de ajutor de somaj, pt ca trebuia sa-l fi platit.

bolnava si nu prea

m-a lovit un virus cu ceva vreme in urma, si numai acu, dupa 5 nopti de febra si pastile, timp in care am zacut mai mult sau mai putin in pat, mai mult sau mai putin prin dosare sau printre jucarii, acum...simt ca pot sa ma ridic din pat.
aseara, pe cand eram pe culmile temperaturii si epuizasem gama de melodii de la cele interpretate de madona, la cele scrise de Luther, pe cand ma gandeam sa scriu ultimele cuvinte pe vreun servetel curat, nedandu-mi seama ca nu am putere sa caut un pix, suna cavaleria la interfon... amu' baiu' al' mare era cum s-ajung la usa. m-am cules din pat si m-am tarat spre usa, am descuiat si m-am tarat inapoi in barlogul ce colcaia de virusi.
si cam la 10 secunde dupa, am inceput sa inteleg de ce oamenii sunt cel mai bun medicament, de ce aspirina si paracetamolul dau gres acolo unde vorba buna alunga durerea, de ce o imbratisare face mai mult decat o sedinta de terapie (psiho, fizio...de care vreti voi), de ce vindecarea vine mai repede atunci cand auzi ca esti frumos/frumoasa chiar si atunci cand nasul iti curge, ochii sunt umflati, arzi de temperatura si nu te poti misca de pe-a parte pe alta fara sa te vaitzi.
multumesc pentru tratament ;)