viata de-mprumut

Dear 17 old me...

2012-01-06T19:12:00.000-08:00

You will not become a lawyer, mostly because you were too lazy to wait in line to apply. It's ok, though, 'cause, for some reason, you'll do ok as a social worker. it'll take you some time to realize that you actually like people, but be patient: you'll get there!
Cut down on the chocolate! I think I'd have an easier time looking at myself in the mirror if you do that! and no..it's not genetics, it's food.
Those friends that you have right now...I know you really like them, but you're still kids. Things will change so much over the years...besides, you'll only meet your real friends about 5 years later. I don't want to spoil the surprise, but you're in for a real treat, trust me!
Be nicer to mom. I know you're not trouble, but help her out more. She feels lonely sometimes.
Having a baby at this age, even though you think it's what you want?...not the best idea. It won't happen for a long time...maybe never, but you will enjoy kids.
In about a year and a half, you'll meet one of the most important men in your life. I could give you his name, but you'll find it out. You'll meet him when he's only 2 weeks old.
I'd tell you to apply for a university in another city, but a lot of things would change. Just know that, even though Dad is away for now, he'll be back and take Mom away. Don't be scared, 'cause the best time of your life will start just after that.
Oh! You'll get to see Clau..in Canada! and no...you will not meet a cute guy on the flight there.
Very important: I'd really appreciate you taking better care of your voice. It may not seem as important to you, but the lack of it will cause countless tears. Say "te bucluc" to Laura when you see her. You'll understand later on why.
No...he's not tall and dark, but he is handsome. I'll leave out most parts of that chapter, but I will tell you this: you'll never care for someone the way you do for him.
Now...I'm not too sure about the future at this point, but if there's any advice that i could give you for now, it would be: your loved ones are God's wonders. cherish them!

See you!

sobolan cu geanta Chanel

2011-10-31T16:40:00.000-07:00

In mod curios, acesta este un statut mult ravnit de lumea a treia,pe oriunde e raspandita ea. Se ajunge cu greu si cu sudoare la stadiul acesta de dezvoltare socio-profesionalo-financiar. E nevoie de timp, rabdare, nervi casabili cu aparenta de otel si nitel incapatanare sa ignori toate semnele de avertizare, caci sunt putini sobolani inascuti.
Cum se ajunge de la om la sobolan? Cu multa munca- literalmente multa, daca nu chiar excesiva, lipsita de pauza sau respiratii. Munca pana cand nici un soare nu iti mai limpezeste gandurile si planurile. Munca pana cand mainile se transforma in membre anterioare scurte nefolositare pentru imbratisari. Munca pana cand parul devine gri si din cauza vietii care fuge de tine, dar si din cauza faptului ca e singura culoare ce o mai poti recunoaste. Munca pana cand mancarea si gunoiul sunt tot una, pentru ca nu e timp pentru hrana. Alergare de soare pana cand noaptea e singura zi pe care o cunosti. Truda pana cand izolarea devine singurul mod de socialzare. Si...daca ar fi vorba de munca cu rost, care sa iti procure cele neceare, atunci n-ar fi atat de tragic.
Ultimul stadiu e raceala si umezeala sufletului care se vor drese cu achizitionarea de garderobe scumpe si tabla pe roti prelucrata in Europa, ori 30 de pereti pe care nu vor ataran poze cu oameni care te iubesc, ci cu alti sobolani cu crose de golf si trabucuri.
Daca ai impresia ca ti-au crescut incisivii prea mult, fugi si fii om. Eu, din pacate, am deja geanta Chanel...

Ghici ce-i?

2011-06-28T12:31:00.000-07:00

Recent am descoperit o idee ce se ascundea in spatele mintii. Nici nu stiu de cand statea acolo...
E teama pe care o impingem cu totii in adanc de ganduri si speriati ne intoarcem la vietile noastre, uitandu-ne mereu peste umar, nu cumva sa urce la suprafata din nou sa ne bantuie.Nu e vorba despre moarte, caci Adam nu avea teama de moarte.
Ce-i curios totusi la frica asta e ca oricat de departe fugi de ea, oricat de pazite iti sunt visele si sperantele, tot reuseste sa te prinda din urma si sa-ti muste din suflet.
Muscatura insa nu e letala intotdeuna...e mai degraba o doza de adrenalina ce va pune inima din nou in functiune si mintea isi va aduce contributia pentru noi planuri, schimbari si asigurari ca "nu mi se va intampla mie".

Evanghelia dupa Clau

2011-05-27T18:17:00.000-07:00

Sora mea, dupa 10 ani de Canada, de fiecare data cand incearaca sa impartaseasca din intelepciunea fara fund incepe cu chestii de genul: cires conifer, pomifer, simbolul cultural al ursului cu ciresu'- de a carui existenta este atat de convinsa incat m-a impins din pat in incercarea de a ma lamuri.
Cand vocabularul englezo-romano-claudian nu este de ajuns, apeleaza la serviciile socrului care aduce lamuriri in privinta ciresului pomifer, care este, de fapt, un par.
Si totusi, adevarul va va face liberi, iar in cautarea lui, apelam la cine altcineva decat dex online. Pana la urma, pomifer, cuvantul, exista. Inseamna care produse fructe pomacee. Clau insista acum sa cauta cuvantul pomace, care , evident NU EXISTA!
In alta ordine de idei, cei doi caini pe nume Lilu, respectiv Luigi sunt in fiecare zi metamorfozati in, dupa cum urmeaza: turturele, patrulateri(cu sensul de patrupezi-cuvant invatat saptamana trecuta), bubline, bobite, cucline (si alte cuvinte despre care sora mea crede cu tarie ca exista in limba...romana).

1:1=0...sau?

2011-04-08T17:58:00.000-07:00

E scris in Biblie si e frumos cum sade negru pe alb: "e mai ferice sa dai decat sa primesti". E tare frumos sa dai, sa imparti. Sunt atat de multe lucurui ce se pot imparti…
Sa luam spre exemplu cele mai concrete: un mar, o jumate’ de guma, o canutza cu apa :), o punga de pufuleti sau una de bomboane, o tableta de ciocolata, haine de prin dulap, tot felu' de articole tangibile.
In egala masura, chiar cele mai abstracte lucruri se pot imparti: o bucurie sau mai multe, succesul, familia, dragostea, credinta, speranta, buna dispozitie...cam de toate. Multe, daca nu toate sentimentele sunt facute parca anume pentru a fi impartite. Poate tocmai de asta "nu este bine ca omul sa fie singur".
Cu toate astea, nu intotdeuna impartirea iese din cauza de distanta, spre exemplu. Cateodata nici macar nu da cu rest, ci constati ca nu ai cu cine sa imparti. Poate ai ce, dar nu ai cui...
Cam asta se intampla sufletului meu de ceva vreme incoace, dar ceea ce am descoperit mai nou e ca Dumnezeu este Singurul pe Care Il poti imparti. Si se poate imparti pe cat de concret, pe atat de abstract.

din ce in ce mai rau

2011-01-18T03:21:00.000-08:00

poate e din cauza ca am vazut 2 filme la rand care aratau monstrul din oameni, poate e pentru ca pur si simplu este o realitate pe care am ignorat-o pana acum, dar oamenii sunt rai.
nu imi plac thriller-urile sau filmele de groaza, insa ma intreb adesea cine sta sa scorneasca asemena planuri, razbunari, cruzimi? cate mai poate crea creierul asta?
ma uitam pe listele cu filme din ultimii 2-3 ani si cred ca nu ma insel daca zic ca doua din 3 filme sunt despre nu stiu ce crima, furt, viol, jaf, criminal in serie, extraterestri care vor sa ucida si tot asa.
nu stiu care e treaba..probabil ca nu mai au oamenii inspiratie pentru scenarii optimiste sau cel mult...normale.
si pentru cei care au impresia ca eu traiesc intr-o bula roz cu zane mici care-mi aduc micul dejun in fiecare dimineata, stiu ca viata e grea, dar cred ca se poate si fara atatea demonstratii de rau la tot pasul.

2011

2011-01-04T00:53:00.000-08:00

dap...it's new alright!
cu toate urarile vechi si obiceiurile si mai vechi, am intrat in noul an 2011.
sunt ciudate inceputurile...mai ales pt ca nu este chiar un inceput. e mai degraba un mijloc.
asadar, anul acesta ma decis sa continui cu promisiunile ca am sa ma fac om mare si o sa imi vina mintea la cap, am sa mentin prostul obicei de a manca seara si de a-mi reprosa asta a doua zi, de diminineata. o sa lucrea la fel de mult la punctualitatea mea si la seriozitate si am sa ma straduiesc la fel de mult sa tac.
if yiu ask me, anu' asta e nou, da' nu prea.

i love 2day

2010-10-20T00:40:00.001-07:00

nu stiu daca e pt ca de 2 ore ascult aceeasi melodie vesela intr-una, sau pt ca imi tot scriu cu laura, care sta intr-un cubicle inconjurata de bucuresteni stresati si fara simtu' umorului. nu stiu daca e din cazua ca am putut azi sa port noii mei ochelari "vintage" sau pentru ca pot sa scriu si sa zic vintage si sa nu ma simt parvenita.
poate e pt ca azi soarele straluceste mare si frumos pe tot ceru' si pe 32 nu m-a deranjat ca am fost inghesuita de toti pensionarii care se grabeau sa ajunga la piata cand abia se dezmortesc tarabele cu fructe si legume puturoase(lene, nu miros).
si totusi...cred ca e datorita culorilor de pe Tampa si nu numai, care te fac sa te uiti la ele si sa pierzi notiunea timpului.
nu ma deranjeaza nici faptul ca nu pot vorbi din cauza durerii de gat sau nasul care azi ar trebui prevazut cu un robinet pentru a simplifica respiratia. oricum, ceea ce e cel mai ciudat este ca nu m-a deranjat nici macar faptul ca din nou, pt a 1000-a data vecinu' Ilie hranea porumbeii pe geamul meu.
ba nu...stiu...e pt ca in sfarsit am gasit ceva ce as putea sa ii iau Ericai de ziua ei si probabil ca va avea ocazia sa se foloseasca de respectivul articol cel puitn intr-o anumita zi din anul curent.
da...azi e zi buna si sper sa mai fie din astea, ca nu strica deloc :)
bine...e doare 10.53 dimineata, asa ca nu stiu cat o sa tina euforia asta

2010-10-05T04:33:00.000-07:00

De 2 zile lucrez intr-un centru comercial din Brasov si ca in oricare centru comercial sau spatiu public din Romania, merge radioul toata ziua cu intentia de-a lasa la o parte judecata si sa dai 500 de lei pe un fular, ca doar si asta pe care il auzi in surdina are unu'. In fine...asta poate nu ar fi toata problema daca nu ar fi cucu gaga aia urlandu-mi in urechi vesnica pomenire de romante esuate si nu mai stiu ce. Pot spune cu toata convingerea ca o detest pe femeia asta... nu numai muzica ei, ci intregul concept creat in jurul ei. M-am saturat si de tot puberii cu aspiratii gaga dintr-o extrema si de nehortaratii astia cu geci negre de vinilin care umplu strazile si se plimba cu trusa de igiena personala in jurul incheieturii, in cealalta. NU sunt nici pe departe un model in ceea ce priveste vestimentatia, dar chiar mi-a ajuns cu pretextele astea de oameni. aaa...si din pacate, nu e vorba de fete, ci mai degraba de baieti.
Cu siguranta nu se va schimba nimic daca mi-am dat cu parerea despre acest aspect al vietii cotidiene, dar macar i got it off my chest.

oh, yeah!

2010-08-11T11:04:00.000-07:00

dupa 3 saptamani, 2 zile si vreo 5 ore de asteptat, am in sfarsit posibilitatea sa imi spal hainele. bineinteles ca rasnita asta de masina mi-a tot dat semne ca ceva nu e in regula, ca ar trebui sa ia o pauza. ei bine, s-a hotarat sa o ia in toiu' verii, pe vreme caniculara. am numai 4 cosuri cu rufe stranse in balcon, pe langa cele 2 cazi de haine spalate de mana la 12 noaptea saptamana trecuta pe vremea asta. am reusit sa fac sa mucegaiasca unele dintre hainele pe care le plac atat de mult incat le port rar si acum...in sfarsit...s-a rezolvat.
bineinteles, siguranta era sarita de 3 saptamanai, motiv pt care masina nu mai pornea, chiar bagat in priza, curgea apa din ea, desi reusisem in cele din urma sa infiletez ca la carte supapa aia neagra (de care mai bine nu va apropiati) si mai era ceva problema cu un fir.
nu stiu exact de ce, dar urasc sentimentul asta de neputinta pe care il am cand sunt in fata multor fire colorate si gasesc frustrant faptul ca un baiat in 10 minute a reusit sa rezolve problema de parac nici nu ar fi fost.
asadar, m-am decis: am sa fac un curs de reparat electronice si electrocasnice.
cred ca nu mi-ar sta rau in salopeta :)

cred ca despre politica azi...sau?

2010-05-26T03:36:00.000-07:00

Zilele trecute am terminat de citit o carte despre viata unui copil evreu in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ma gandeam oarecum cu jind la faptul ca pe atunci lucrurile erau mai simple, oamenii erau ori buni, ori rai. In ciuda faptului ca totul era greu, chiar si respiratul,parca era mai bine.
Am cateodata momente in care sustin ca mi-ar fi placut sa traiesc intr-o alta epoca, sa traiesc alte vremuri si evenimente.
Azi mi-am dat seama ca istoria se intampla peste tot in jurul nostru. Si nu ma refer la faptul ca ceea ce scriu acum deja intra in istoria de acum 5 minute. De cand te-ai nascut si pana acum, iti dai seama cate lucruri s-au schimbat?
A cazut blocul comunist cand eu aveam 3-4 ani.
Am intrat in tranzitie imediat dupa, condusi de un nene cu nume pur romanesc pe care il iubesc femeile si astazi.
21 de ani dupa caderea comunismului, suntem inca profund impregnati de spiritul de beton umed.
Iti dai seama cata istorie s-a putut desfasura pe langa mine,pe langa tine: am trecut de la singurele papusi romanesti, la cele Barbie, de la autoturismul Dacia la Renault, Ford, Mercedes sau Volkswagen, de la fura cat poti la fura pana nu mai poti.
Au aparut internetul, telefoanele mobile, calculatoare, laptopuri, s-a concretizat Uniunea Europeana, au fost prabusite turnurile gemele, a inceput razboiul impotriva terorismului, am aderat la U.E, a crescut euro, s-a extins euro, s-a depreciat euro, s-a depreciat dolarul, s-a prabusit economia S.U.A, si-a revenit,a murit papa, a venit alt papa, avem roboti de bucatarie, scutece dispensabile, medicamente pentru boli inventate, toalete care se spala singure, avem supermarketuri doldora de mancare, zeci de feluri din acelasi fel, oamenii care mor de foame in Africa, oamenii care mor de foame langa noi, avem prieteni pe Facebook, Twitter, Hi5, Messenger, Friendster, Shelfari, MSN.
Vrem bani, case, masini noi, putere, viteza mai mare la internet, viteza si mai mare la autobuz, la tren, la avion, haine noi, pantofi noi, oameni noi, copii noi, vrem sa tragem de timp, sa treaca timpul mai repede, sa nu mai fie relativ, sa fie relativ, vrem tratamente pentru depresie, nevroza, stres, schizofrenie, bulimie, anorexie, dependenta, alcoolism, SIDA, cancer.
Suntem inconjurati!...dar singuri

zece

2010-05-20T04:03:00.000-07:00

Ha! azi treceam pe langa biroul unui coleg si aud o voce foarte cunoscuta. am scotocit prin minte amintirea cu pricina: e vorba de Florin Chilian. Sunt familiarizata cu o melodie tare faina pe care o cheama "zece".
Anu' trecut, oarecum pe vremea asta ma apucasem eu cu chef grozav sa zugravesc prin casa. N-a fost nici pe departe planul cel mai bun si nici cel mai reusit. Mergeam la munca de dimineata pana seara tarziu si cand ajungem mai dadeam un trafalet pe peretii care nu aveau nevoie de un nou strat.
Tin minte in mod special o seara, in care eram atat de epuizata si de nemancata si de vai s'amar de mine, cand m-am enervat si am dat muzica la maxim, pe la ora 22.00. Il gasisem pe nea' asta Chilian si vreo 2 ore am tot dat cu trafaletu' in ritm depresiv.
cand ajunsesem la granita cu somnul indus de ritmul lent al zugravelii, ascultai mai cu sama ce zice un vers: "zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa". s'atunci mi-am zis eu: "pai bine ma ca stau si se mira, in loc sa vina sa ajute ca de...is pictori"
si-am izbucnit in ras cu plans si m-am pus in pat, cu pistrui de lavabila pe toata fata, pe care i-am descoperit numa la lumina zilei.

mare e Dumnezeu

2010-05-17T23:46:00.001-07:00

azi, pentru a nu stiu cata oara sunt vesela si multumitoare pentru cuvinte.
am citi "o sama de cuvinte" intr-o carte ce mi-a umplut inima si gandul de speranta si dragoste fata de oameni. sunteti si suntem extraordinari, dincolo de toate relele de care suntem capabili.
e mare Dumnezeu pentru ca ne inagduie sa existam, dar e si mai mare pentru ca ne-a facut draguti pe dinauntru, chiar daca ne straduim o gramada sa ascundem asta prin strigate, injurii, ura si altele.
suntem frumosi pe dinauntru si mare e Dumnezeu, caci numai El putea sa faca asta.

2010-05-14T01:56:00.000-07:00

incep sa am din ce in ce mai multe momente in care vreau sa las bunul simt la o parte si sa le spun oamenilor exact ceea ce gandesc despre cum gandesc ei.
m-am saturat ca toti sa aiba o opinie despre cum trebuie sa iti traiesti viata, despre ce trebuie sa simti si cum trebuie sa functioneze lumea asta!
nu ma intereseaza! si daca ma va interesa, fara grija! am sa intreb! am sa cer parerea cuiva care imi poate da macar impresia ca ma cunoaste sau tine la mine!
pana atunci, nu ma intereseaza opinia sau aprobarea nimanui!

2010-05-11T23:48:00.001-07:00

Ieri mi-am dat seama de ce spune Dumnezeu ca “adevarul va va face liberi”. Mergeam pe strada si ma uitam la fetele oamenilor, la zambetele umbrite de griji si la intruchiparea framantarilor zilei de maine, la frunti incruntate si la priviri goale. Nu spun asta ca sa dau impresia ca exista vreun constrast intre mine si ceilalti, ci pentru ca ieri a fost o zi in care mi-am dat seama ca nici ei, nici eu nu apartinem acestei lumi. Suntem inrobiti de griji, de frica, de datorii morale sau financiare. Visam la mai mult decat avem nevoie si dorim to ce nu putem avea. Suntem tributari unei lumi care hraneste starea noastra de captivitate cu iluzia libertatii care inseamna lipsa regulilor si ne limiteaza simtamintele la egoism, nepasare...

Ce nu e bine in tabloul asta e ca lumea nu iti mai da posibilitatea sa vezi dincolo de ea, dincolo de obiectele dimprejur, dincolo de tine insuti, dincolo de minciuna impachetata frumos in libertate, dar care duhneste a moarte. Ce reuseste sa faca lumea asta din noi este a ne anuleze orice intentie altruista. Sterge cu succes urmele binelui si ale dragostei izvorate din ganduri vesnice, DAR adevarul care te face liber este ca Dumnezeu “a pus in noi gandul vesniciei”.

2010-05-03T05:49:00.001-07:00

ma gandeam de mult sa scriu despre cineva. nici nu stiu exact ce, sau de ce, dar azi vreau sa scriu ceva despre laura.
...intr-un cuvant, laura e...laura:
e omu care ai impresia ca vorbeste mereu si nu te asculta...si poate ca nu te aude cateodata, dar sigur te asculta.
e cea care scrie proza. da' nu orice fel de proza, ci felul acela care te rascoleste si te face sa te opresti, sa iti asculti gandurile, inima, sa te faca sa arati cu degetul spre tine sau sa impreunezi mainile in ruga.
e fata care are tot timpul un sandwich cu ea, sau biscuiti, sau ceva de mancare.... si daca nu are, ii trebe'
e cea care nu stiu de ce se simte cateodata in plus, ca de cele mai multe ori este exact acolo unde trebuie, iar cand nu e, i se simte lipsa
e fata aia care le stie pe toate...sau daca nu le stie de tot, stie macar putin
e fata care poarta aceiasi pantaloni gri cand vine la mine,
e cea care ridica intotdeuna un deget sau o spranceana in timp ce vorbeste si-ti provoaca drag
e fata cu shaluri si singura din lume care ar putea vreodata sa poarte fusta aia a ei neagra.
laura e fata mica cu gura mare, dar care de multe ori, atat din fericire, cat si din pacate, are dreptate
e cea care-mi termina replicile sau se sperie cand eu i le termin pe ale ei
e cu care mergem pe strada iarna garboviti de frig, in pas sprintar sa prindem ultimele autobuze spre acasa
laura e...LAURA si atat

lost

2010-03-18T01:52:00.000-07:00

Ma uitam dintr-un motiv sau altul la ultimele episoade dintr-o serie lunga de ametitoare si lipsite de sens intamplari cu un grup de oameni pierduti pe o insula si bla bla.
Evident ca a produs si-al meu creier unui scenariu in care as ajunge pe o insula pustie cu un grup de oameni, fara apa, mancare, adapost, caldura...pe scurt vai de steaua noastra!
Domne' si cat ne-am chinuit sa gasim apa si sa nu murim de dizenterie...si nu stiam sa facem focu' si unii faceam figuri la mancare si da-i cu alge si cu banane...ca pana la urma am murit toti.
Si stateam eu asa, ca mare scenarist si regizor si am ajuns la concluzia ca dintre toate personajele...eu eram cea care trebuia sa lipseasca cu desavarsire de pe insula:
- daca trebuia sa mergem sa vanam, eu nu ranesc animale si nu le-as omora ca sa le mance altii
- daca trebuia sa mergem dupa apa, eu cu orientare stau de la foarte prost in jos
- daca ar fi trebuit sa ne aparam de ceva popoare salbatice, probabil ca i-as converti la rochii si vegetarianism si nu am mai avea banane sa traim noi
- daca ar trebui sa fac focul...serios acum...sa fac focu'?
- daca trebuie sa ramai calm, eu sunt prima care intru in panica
- daca trebuie sa intru in vreo stare de alerta, mie imi trebe argumente
si tot asa

in concluzie...treaba asta cu zburatu' din nou peste ocean imi cam arata coltii, dar daca pana la urma voi indrazni, sper sa nu fie cu prabusire zborul, ca saracii nu stiu ce ii asteapta.

oh...si daca va intrebati de ce sunt asa de sigura ca as supravietui?
pt ca "iarba rea din holda nu piere"

mos craciun, iepurasul si love

2010-02-11T15:31:00.000-08:00

Ce au in comun?
Sunt mituri.
Mitul lui Mos Craciun care te face fericit pentru un intreg sezon, pt ca iti aduce ce ti-ai dorit tot anul si nu ti-ai permis.
Iepurasul? well...pe asta nu l-am inteles niciodata..el si ouale rosii, dar important e ca si asta iti aduce; inca ceva ce te bucura pt o zi sau o perioada.
love...cred ca e cel mai puternic mit, pt ca ar trebui sa te faca fericit nu pentru o zi, un sezon sau o perioada, ci pentru o intreaga viata.
toate trei sunt doar concepte inventate de oameni care au stiut sa faca bani de pe urma formei, a spoielii si a neadevarului.
Mos Craciun a ascuns Nasterea, Iepurasul a mascat Sacrificul, iar Love...a deformat Dragostea.

mirror mirror on the wall

2010-02-11T14:11:00.000-08:00

Did you ever wake up in the morning, look in the mirror and realize that the person you see in the reflection looks nothing like you?
You keep looking for similarities with the face you once used to know, but there are none, because it's either hiding under the dark circles caused by long sleepless nights, or under the wrinkles that have just showed up two months ago.
I don't know what you think about when you look in the mirror, but i mostly look for myself. I know I'm somewhere in there...underneath all those thoughts, worries, make-up, fake or real smiles, or under all those face I try out before I leave the house every day.
I seldom like what I see, to be honest, but there's that time, that glimpse when I can see myself. And I enjoy it.

de pe-o foaie din avion

2010-02-08T13:24:00.000-08:00

stii cum e faza aia din filme, in care tipa draguta asteapta in aeroport, toata imbracat frumos si gata de decolarea? si deodata, pe fond muzical serafic El o vede, zambete se intalnesc, clipele trec si 10 minute mai tarziu sunt amandoi, printr-o mare coincidenta, asezati unul langa celalalt? si dupa inca o ora de film sunt casatoriti sau sinistrati pe vreo insula pustie pe care o vor popula, pt ca sunt amandoi amnezici si cred ca sunt singurii oameni de pe planeta?
no...calatoria mea a fost exact invers: am ajuns la aeroport supraincarcata, ad literam, iar dupa cateva clipe de nepasare din partea "gentlemanilor" ce se holbau la cum caram 50 de kg in 2 maini, ma aflu in sala de asteptare. pe fond muzical sinistru incepe unu' sa se uite la mine. si se uita, se plimba si se uita, se plimba si tot asa timp de 2 ore s-a tot fatait pe langa mine cu intentii putin prietenoase. ghici ce? doua ore mai tarziu, langa cine stau eu?...............nu langa el, pt ca l-am vazut asezat multe randuri in fata mea.
ajung la locul meu, 39 A, loc langa geam, pe care mi l-as fi dorit nespus de mult daca nu m-ar fi durut piciorul drept din motive de ...sper ca nu artroza. ca sa ajung sa si stau jos, tre sa il ridic pe vecionu de la C, un matematician stresat, dependent de ecuatii(cred), care pare germofob si care abuzeaza de locul dintre noi doi pt a-si incarca laptopul (cu care se tot faleste).
2 minute mai tarziu si apare un tarli-tarli (cum i-ar spune Clau), care in mod surprinzator nu miroase a curry. se aseaza si injura scurt.
eu...nu zic nimic, decat gandesc ca sunt prinsa intre fereastra si 1 indian parfumat in dreapta si un evreu crizat mai la dreapta, fara nici o sansa de a merge la toaleta pentru urmatoarele...scot biletul si ma uit....12 ore.
Acum...suntem prin mijlocul oceanului. matematicianul a mai facut 200 de probleme, iar tarli tarli s-a calmat si nu mai injura, pt ca a reusit sa-si scoata laptopul pretios (la fel de pretios ca al evreului) de sub presiunea exercitat de greutatea bagajului unei femei. acesta a fost motivul injuraturii.
no...tre sa termin ca astia de langa mine imi citesc de pe foaie...plus ca au schimbat astia pe lumina de noapte si totul e albastru amu.
oh...aproape sa uit: in spatele meu sta o tipa careia am ajuns sa ii cunosc genunchii destul de bine, dar si cat de sus poate sa ii ridice, iar in fata nesuferitului sta i tipa pe la vreo 40 de ani, care arat de 30, bruneta, frumoasa foc, pt care toti barbatii de pe randurile pana la toaleta spera sa se hidrateze suficient, ca sa aiba motiv sa se plimbe pe culoar.

acasa

2010-02-01T12:30:00.000-08:00

daca am face o analiza din aia psiho-nu stiu cum in care trebuie sa asociezi un termen cu un altu, eu una nu as avea nici un termen pentru "acasa". e asa, o...,un..., un soi de...ce?
probabil ca majoritatea l-ar asocia cu familie, casa, caldura si alte cuvinte ce iti picteaza cate un tablou plin de culori calde, mirosuri de prajituri (sau de sosete :D) si din astea.
dar...daca nu iti vine in cap nici o imagine?
daca ar fi sa ma iau dupa familie, am cel putin 3 acas...e. daca ar fi sa ma iau dupa casa, am 2 acase, ca ai mei parinti stau in chirie. daca ar trebui sa ma iau dupa caldura si sentimente, atunci acasa e...nu stiu. imi place peste tot si nicaieri. daca ar fi sa ma iau dupa oameni si culturi, nu mi-as gasi niciodata acasa, pt ca mi-s dragi mai toti oamenii (inafara de un asiatic mic, gras si total lipsit de maniere care sta in bloc cu sor'mea- copilu' ala ar putea sa scrie un manual al nesimtirii).
nu stiu unde e acasa si asta e o problema, mai ales atunci cand simti nevoia sa te intorci acasa...

asteptari

2010-01-03T02:04:00.000-08:00

pe langa faptul ca toata viata asteptam, asteptam sa ne fie bine, sa avem familie, sa avem bani, asteptam sa fim fericiti, asteptam sa asteptam... pe langa toate astea, avem si asteptari de la asteptarea asta.
ne asteptam ca asteptarea sa fie scurta, plina de bine si toate sa mearga conform asteptarilor. avem asteptari inalte de la cei din jurul nostru, cateodata si mai inalte din partea noastra (dar totusi mai inalte de la cei din jur).
pana la urma, indiferent cum vrem sa privim, tot niste asteptatori suntem.
daca e fain sau nu, depinde de ce asteptari ai de la toata asteptarea asta...
eu, una, astept sa inceapa sau sa se termine. nu stiu sigur

o zi de nimic

2009-12-06T06:06:00.000-08:00

azi nu e o zi ca toate celelalte. azi se merge la vot, e zi de duminica, e zi de petrecut cu familia. e zi de stat acasa, pt ca e frig fara, e zi de viata si din pacate e zi si de inmormantare.
de obicei, de ziua asta stau deprimata si mai gasesc cate un rid, mai rad de vreo gluma, dar azi, e o zi ...de nimic: nimic nou, nimic interesant, nimic pentru altii, nimic pentru mine. e doar o zi care marcheaza ca a mai trecut un an din viata mea si lucrurile nu s-au schimbat mult.
cu toate astea, e o zi de nimic: nimic rau, nimic de aruncat, nimic de regretat, nimic care ingrasa, nimic trist, nimic nesamnificativ.

ma bucur pt ziua asta de nimic

2009-11-17T04:41:00.000-08:00

nu am fost niciodata buna la completat rebus. imi plac cuvintele, dar nu le ghicesc niciodata atunci cand trebuie sau cand e nevoie... cred ca din cauza asta de multe ori imi dau seama ca am folosit cuvinte nepotrivite numai dupa ce le-am rostit.
aveam un prof in facultate care ne zicea tot timpul despre cuvinte. ba ca sunt importante, ba importate..oricum ar fi, sunt esentiale.
m-am cam contrazis cu profu si cred ca as tot fi facut asta pana de curand, cand mi-am dat seama ca viata chiar e facuta din cuvinte:
acolo unde simtim o lipsa mai punem un cuvant... nu e important sa fie cel mai potrivit, atat vreme cat umple golul.
umplem singuratate cu "el"sau "ea", umplem dragostea cu "nu" sau "da", naruim vise cu "nu cred" si distrugem relatii cu tacere.
avem cuvinte bune, vesele, blande, de mangaiere, de alinare, cuvinte prietenoase care pot schimba vieti...dar, avem si din acelea care ranesc adanc, ucid, avem taceri dureroase, cuvinte ce nu umplu viata, ci o golesc.
si-apoi mi-a venit in minte "o sama de cuvinte": "La inceput era Cuvantul[...]Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El. In El (Cuvantul) era viata".
si-am ramas c-un singur Cuvant.

stiu ce vreau

2009-10-30T01:09:00.000-07:00

vreau sa am timp sa coc paine,
vreau sa ma plimb prin padure fara sa simt miros de mici,
vreau sa mananc castane coapte,
vreau sa imi vad familia,
vreau sa cant colinde,
vreau sa fac un cadou
vreau sa vorbesc mai des engleza
vreau sa pot sa cant fara sa simt groaza tacerii inca un an
vreau sa vina Laura inapoi
vreau sa nu imi mai fie dor
vreau sa fiu om mic, dar totusi mare
vreau sa vreau numai ceea ce imi permit sa vreau pentru a fi fericita.

ce face oboseala din om

2009-10-19T18:35:00.000-07:00

imi vine sau nu sa cred, este ora 4.36 in dimineata zilei de 20.10.2009 si constat ca sunt in aceeasi incapere de cel putin 18 ore.

scriem de zor si ne stoarcem creierul de formulari in limba romana care sa se apropie de...normalitate la ora asta, pt ca sensul e absent de pe la ora 23.00, ieri.

nu stiu exact de unde am acum chef sa tastez, dar cert este ca vad tastele. dupa 18 ore de holbat in monitoare de diferite diagonale, inca reusesc sa vad ca daca apas pe butoanele astea din fata se misca pe ecran un cursor ce sper ca lasa in urma o propozitie.

colegele mele sunt anesteziate de idei si initiative si planuri. eu...doar incerc sa evit sa imi vina randul la emiterea de fraze inteligente, caci de mult nu mai sunt in stare de asta

vreau un catel

2009-10-08T23:05:00.000-07:00

si nu vreau unul de plus sau de plastic. de fiecare data cand am zis ca vreau catel, am primit un soi de mutra de plus cu sapca in cap pe care scrisese vreun chinez exploatat intr-o fabrica "i love you".

dar totusi... revenind: daca ar putea sa fie un Beagle sau...un Beagle as fi tare fericita :)

inca de cand eram mica am sperat la 2 lucruri in viata de "om mare": un catel si o gradina cu flori multe pe care sa nu le taie nimeni.
mi-am dat seama recent ca...la scoala am fost, de crescut am crescut, de imbatranit...nici numai zic...deci a cam trecut vremea, m-am facut om mare si?...nici catel, nici gradina.
in schimb am diplome de merit peste care nu se uita nimeni, despartiri de oameni dragi care au luat o parte din mine cu ei, niste zambete prafuite intr-o cutie de pantofi si...multe motive sa fiu "mandra" de mine...dar nu vreau. vreau doar un catel si o gradina

ce faina ar fi lumea daca...

2009-09-17T07:11:00.001-07:00

am invata sa zicem "scuze" dupa ce am calcat pe cineva pe nervi sau pe pantof

am zambi gratuit

ne-ar pasa mai mult de noi decat de altii

ne-ar pasa mai mult de altii decat de noi

am putea sa fim in doua locuri in acelasi timp

ar fi Craciun tot timpul

Dumnezeu ar putea avea incredere in noi

daca "da" chair ar insemna "da"

ce faina ar fi lumea daca ar fi exact asa cum nu este...

15.09.1992

2009-09-14T01:02:00.000-07:00

prima zi de scoala!

tin minte (de pe vremea dinozaurilor) emotia primei zile de scoala din viata mea.
eram jumate de metru de om, dusa de mana mamei la locul unde avea sa fie pus sechestru pe tot ceea ce reprezenta creativitate, initiativa si inocenta copilariei.
inconstienta de consecinte si plina de bucurie ca sunt si eu la scoala, nu numa' sor'mea, am pasit in curtea care mi se parea ca nu se mai termina si am asteptat festivitatea de incepere, cu deplina incredere ca mama e undeva, pe acolo, in toata multimea aia de parinti inlacrimati (probabil ca ei stiau ce avea sa se intample).
a vorbit un nene, apoi o tanti, apoi nu mai stiu ce s-a intamplat, ca oricum nu vedeam nimic. cert e ca ne-a pus sa ne tinem de mana cu cate un copil, pe care il gaseam noi mai dispus sa te lase sa il apuci de mana cu care nu tinea flori si am defilat prin fata tuturor, ca boboci ce eram.
pana la urma a iesit in fata o doamna care ne-a zis ca s-o urmam si ca ne duce in clasa si ca ne da manuale si ca ea e invatatoare...deja nu mai puteam de bucurie!!!
am strans cat am putut de tare garoafele cu care plecasem inca de acasa si am urcat intr-o mana cu flori si intr-o mana cu o mana. culmea...dintre toate fetele cu care as fi putut nimeri, am gasit-o pe cea mai inalta si mai voinica. simpatica gagica, dar nu aveam timp de socializare, caci trebuia sa ajungem in CLASA. mi se parea mie ca aceasta clasa era un fel de tara promisa, un soi de liman al intelectualitatii si cu fiecare treapata ce o urcam, simteam ca nu mai pot de curiozitate.
am ajuns, am vazut si sincera sa fiu, ma asteptam la mai mult decat la banci vechi scrijelate cu tot felu' de mesaje gen "Mihai + Maria=Love" sau formule de la o materie despre care aveam sa cunosc, peste cativa ani ca se numeste chimie.
in fine...ne-a strigat pentru prima data dupa renumitul catalog ce avea sa fie sursa de teroare la inceput de fiecare curs, in fiecare zi, pentru urmatorii 12 ani...
la sfarsit, conform traditiei comuniste de a mitui pe cine poti cu flori, branza, oua sau bibelouri, am mers pe rand fiecare sa dam ce am adus.
m-am zbatuta sa ajung in fata necalcata in picioare de ceilalti copii, caci repet: eram tare mica, si cand ajung in fata, ma uit la invatatoare, ridic ambalajul cu flori ca sa i-l dau si...se lasa cu totul in jos. florile alunecaseara afara din celofan (sau cum s-a zice) si eu ma plimbam ca tranda cu ambalajul gol. m-am inrosit, n-am mai stiu ce sa fac decat sa vars o lacrima si sa ies pe usa cat am putut de repede. pe cand coboram scarile scolii, am vazut in curte, calcate in picioare, florile cu care intentionasem sa fac impresie buna, dar era prea tarziu pt asta.
m-am refugiat in bratele mamei, care n-a stiu ce sa faca altceva decat sa zambeasca si sa-mi spuna ca "las' copila ca nu-i bai!"
asa a fost prima mea zi de scoala. o tin minte si pe ultima prima zi de scoala, dar despre asta, alta data cand ma prinde nostalgia :)

Publicitate!

2009-08-27T03:56:00.000-07:00

Singurul lucru ce mi l-am dorit acu vreo doi ani de ziua mea era un recipient de Domestos (nu retin motivele, ci doar bucuria descoperirii pe raftul de la magazin a ultimului recipient). Pana acu' scria pe el ca ucide toti microbii. Acum zice ca, citez: "Kills all known germ dead"
uau! deci ii ucide morti? fain...super inseamna ca nu ii mai lasa asa, cat sa zvacneasca a viata, ci ii chilareste de tot. Ma gandesc ca de cand s-a schimbat sloganul, Domestos nu-si permite sa mai zica vreunei bacterii "I'll let it slip this time"

da' ce preocupari am si eu...

pesta porcina

2009-08-25T04:26:00.000-07:00

asta am crezut ca am de azi noapte pana pe la ora 12 azi la pranz. a inceput cu frisoane, cu temperatura, cu neputina de a ma ridica din pat... am mers frumos la cabinetul medicului, dupa ce am intrat pe la iesiri, am asteptat vreo ora si ceva pana cand asistenta, care si-a acoperit speriata fata cand i-am spus ce am, m-a poftit inauntru. de cum am intrat, dna doctor a inceput sa strige la mine ca de ce nu am trimitere, ca ce s-a intamplat, ce vreau sa imi faca.
pana la urma, s-a dat pe brazda, dupa ce am varsat vreo catvea lacrimi, ca si-a dat seama ca eram speriata si a fost tare dragutza.
numai azi mi-am dat seama cat de greu e sa fii singur...azi cand m-a intrebat dna doctor cine imi poarta mie de grija si mi s-a intristat sufletul deodata.
eh...dar dupa 2-3 zile de "odihna" imi revin eu.

m-am entors din concediu

2009-08-14T01:54:00.000-07:00

asa...deci am ajuns pana la urma inapoi cei cativa km pe care ii facusem aiurea si am gasit o masina de bajeti binevoitori care mergeau...in tabara. am lasat bagajele cu ei si pe la amiaza am ajuns si noi in tabara. am salutat pe cati oamnei am putut, cu gandul ca ma var in cort si trag pe dreapata pana la focul de tabara, caci dormise juma' de ora, numa ca niste bajeti au propus sa mergem pe munte si de ce era sa ma odihnesc eu? nu nene...hai pe munte. si din nou mergem si mergem si mergem vreo 4 ore incontinuu. cand ne-am intors, bineinteles ca nu mai era apa la dusuri, nici loc la "toaleta", asa ca am cutreierat tufele din spatele corturilor ca sa gasesc un loc pt spalare...cam greu pt ca era vb despre o tabara de 200 de oameni care au refuzat vehement sa foloseasca toaleta amenajata (am o presimtire ca pamantul va fi atta de fertil ca nu va mai fi o problema cu foametea in lume)
in fine...restul taberei a fost ..linistit, caci am reusit sa fac o entorsa ce a dat o tenta de elefantie piciorului meu stang si o culoare care se asorta perfect cu sandalele turcoaz pe care le luasem pt nunta la care am participat in duminica de dupa tabara.
vineri, cand toata lumea se pregatea de Sabat si dupa ce my fellow brasoveni plecasera acasa, una bucata brasoveanca sedea pe iarba in mjlocul taberei asteptand sa vina cineva sa ma duca la vreo 40 de km langa tabara, in timp ce toti chicoteau si spuneau ca o sa ma primeasca in cort, in cazul in care nu apare nimeni. intr-un tarziu, adica dupa vreo 5ore, in timpul unei ploi strasnice care a udat tot ce mai aveam pe/cu mine, m-am suit intr-o masina cu baieti cantaciosi care pret de 30-40 de minute au cantat incontinuu. nu ar fi fost neaparat deranjant daca accentul din cuvintele versurilor ar fi cazut natural, pe a doua silaba...
in cele din urma am ajuns si la destinatie, exact la timp ca sa ma spal. visasem dusul ala de vreo 3 zile. ma tot gandeam ca in sfarsit, dupa atata spalat dintr-un pet de 2 l, o sa am parte de apa calda dintr-o teava prevazuta cu cap de dus. a doua parte s-a adeverit, cat despre prima, nici dupa 5 minute, nici dupa 10, asa ca...mi-am reintarit sistemul imunitar cu inca un dus scotian.
de acolo inainte a inceput cu totul si cu totul alta peripetie, dar mi-au obosit degetele si mi-a amortit piciorul care s-a decis brusc sa fie mai vanat decat saptamana trecuta si sa se razbune pe mine pt ca l-am folosit cand ar fi trebuit sa il las sa se vindece.
ce ti-e si cu membrele astea inferioare...

rezumat la concediu

2009-08-11T23:09:00.000-07:00

nici nu stiu exacvt cum a inceput si de ce. probabil ca a inceput pt ca ai mei ma tot trimit in Canada si am purces spre a obtine asa numita viza. am ramas leftera dupa ce am platit taxa de viza, sau mai bine zis dupa ce am platit lei pentru euroi, pentru dolari, ca sa reintregim jumate de familie la iarna pe undeva pe meleaguri straineze, unde vom purta canadiene si vom incalta...opinci de eschimosi.
da...si-am plecat de pe la munca, cu noaptea in cap, ca sa ma trezesc dupa jumate de ora sa ajung la gara sa prind trenu' de bucuresti. ajung, ma asez si parca era un facut sa pic in compartiment cu un cuplu la varsta a treia, simpatici de altfel, care-si comunicau unul altuia sperantele pentru un viitor comunism. nu mai tin minte drumul pana acolo, ci doar sforaitul altora si durerea de spate cu care am ajuns la bucuresti in cele din urma. ma sui in metrou si ma duc sa gasesc strada tuberozelor, despre care stiu 3 oameni, acum , in tot bucurestiul (doi care lucreaza la ambasada si cu mine). ajung si pe la ambasada, dau de oameni mult prea bine voitori care insistau sa isi etaleze experientele din numeroasele locuri de vacanta si dobandesc viza, sau cel putin speranta pt viza,ca pasaportul nu mi l-au dat. no...ma intorc acasa, si plec la munca, pentru ca a doua zi sa plec in "vacanta".
am luat dis de pranz autocarul spre bacau. mirosea usor a transpiratie imbibata in scaune si a mucegai de provenineta dubioasa, dar nu aveam alternative prea multe, asa ca m-am suit.
5 minute de liniste. atat am avut in toate cele 5 ore pana la bacau. in rest a fost acelasi cd cu manele, interpretate de unul care altceva decat ca femeia lui e cea mai tare, nu stia sa cante. acelasi cd care a fost pus sa cante din nou si din nou...si din nou, pana nu am mai putut si crezand ca sunt in asentimentul tuturor participantilor la calatorie, am sugerat alternativa de radio.
un cetatean pe la 45 de ani, din spate, se ridica revoltat si ma intreaba "da' ce nu-ti place manelele?". nu am ripostat, ci i-am explicat ca trebe sa fim oameni informati, in timp ce omu iscase deja o discutie pe teme culturale cu indivizii din spate, cu frizuri nintendo si tricouri roz.
din cele 5 minute de care aminteam, 3 au fost petrecute chiar inainte sa tragem in autogara, pe fond de stiri, caci intr-un final soferul a manifestat spirit de sacrificiu si a inchis aparatul pentru care ma rugasem in ultimele 3 ore sa se strice, sa crape, sa ia foc etc.
am ajuns in bacau si dupa intrebari multiple am ajuns in oaza de liniste. fara gluma. despre partea asta din vacanta, respectiv urmatoarele 4 zile, nu va spun acum. o lasam pe alta data.
dupa ce am petrecut cateva zile "in cer", am plecat, la fel de "cu noaptea in cap", catre tabara nationala ce s-a tinut in acest an la vatra dornei, de fapt...la cosna...de fapt la podul cosna.
condusa fiind la gara de un nou amic, gasesc 3 fete care de asemenea mergeau in tabara. nu a durat mult cunoasterea, ne-am suit in tren si pana la vatra dornei, ne-am chinuit sa mimam somnul ca de-adevaratelea nu se putea nicicum. ori era frig, ori era frig, ori nu stiam unde sa punem capul. daca gaseam un loc bun pentru cap, nu stiam ce sa facem cu picioarele si tot asa. intr-un tarziu, am ajuns la vatra dornei, lihnite de foame, moarte de somn si cu ceva bagaj dupa noi. dintre domnii si doamnele care ofereau cazare, unul a fost dragutz sa ne explice pe unde vine autogara, unde a trebuit sa asteptam pt o ora si ceva pentru un bus.
asteptarea a fost ca orice asteptare: interminabila si presarata cu discutii despre economie, vreme si oameni mai mult sau mai putin cunoscuti. intr-un tarziu ajunge autobuzul care ne-a luat 5 lei de persoana ca sa ne duca 10 km si increzatoare ca tabara nu este departe de tot, luam bagajele care cum putem, si dam inainte. mergem...si mergem si ne chinuim, ca fiecare avea cate ceva de carat. 1 km, 2 km, 3 km.....6 km. as fi vrut sa fac o poza sa vedeti cum s-a intamplat exodul, caci nu stiu sa exprim ce-a fost acolo. dupa vreo 6 km ne intalnim cu un mosulet voios cu o caruta si ne milogim de el sa ne duca pana la tabara. omu' in moldoveneasca lui ne explica ceva ca nu era bine pe acolo (acum zic ca nu am inteles bine, dar intelesesem prea bine ca mersesem de nebune nu stiu cati km in plus pe drumul forestier, carand bagajoaie dupa noi, pt ca cineva a omis sa ne zica sa facem dreapata la un moment dat) omu si-a vazut de drum, iar noi de planuri vindicative si vorbe de ocara la adresa celui/celei care oferise indicatii. ne-am luat inima in dinti (ad literam, ca nu mai izbuteam) s-am incalecat pe-o geanta de voiaj si-am plecat la munca acum.
to be continued...

asteptari inselatoare

2009-06-30T04:05:00.001-07:00

ora 14.00- cautam un videoclip foarte dragut, al unei melodii la fel de dragute. liniste in casa... pustie de altfel
ora 14.01- cautarea se soldeaza cu succes, incepe auditia, cu ganduri senine
ora 14.01.48- lovitura puternica in geam. nici o urma.
ora 14.02- pana ajung la geam, ca sa dezvalui misterul, trec 1000 de ganduri prin cap: s-a suparat vecina pe mine pt ca aseara, la ora 10 incercam sa citesc contorul de lumina, ca sa mi se poata trimite factura; copiii din fata blocului cu acre m-am intalnit acum 2 zile s-au suparat ca am trecut pe langa ei cu un kg de piersici si nu i-am servit, asa ca au sarit gardul de la gradina si au aruncat cu vreun cartof in geam; vreun petitor imi face serenade sub geam, ziua in amiaza mare; a venit tata din spania sa vada daca a crescut nu stiu care planta pe gard; a venit mama pentru ca acum 2 zile i-am zis ca nu am mai facut mancare de ceva vreme; si-a uitat postasul cartela de la interfon si nu ii da nimeni drumul in scara... si asa mai departe
aceeasi ora 14.02- ma uit pe geam. nu vad nimic
ora 14.02.30- deschid geamul larg si numar 2 fulgi
ora 14.02.50- o lacrima se scurge pe obraz pentru ca o vrabiuta s-a lovit in geamul meu si n-a apucat sa loveasca pamantul, ca o pisica nesuferita a si prins-o si... nu va mai spun

ce nu inteleg eu nicicum

2009-06-26T03:37:00.000-07:00

care-i domne' problema cu suferinta?
ce ne ferim atata de ea, daca mai devreme sau mai tarziu oricum o traim?
ce m-am saturat de reviste pline de sfaturi despre cum sa faci sa nu suferi si cum sa il perpelesti pe nenorocitu' de partener/a care nu e in stare sa te iubeasca asa cum vrei, ala/aia care nu stie sa iti citeasca gandurile si sa zica exact lucrul potrivit la momentul oportun.
oricum...orice incercare de a evita suferinta e la fel de eficienta ca intentia de a ocoli fiecare strop in timpul unei ploi torentiale.
e... cam peste tot, asa ca "da-i inainte stimabile" prin suferinta, ca vine si limanul candva (http://www.noob.us/humor/partly-cloudy-new-pixar-short-film/ elocvent exemplu)

despre lamai si limonada

2009-06-22T23:36:00.000-07:00

au oamenii o vorba. mi-a placut vorba asta..nu stiu exact de ce dar suna bine: "when life gives you lemons, make lemonade". interesanta sugestie ca toate relele ce se intampla pot fi vazute si transformate in bune sau mai putin rele. intrebarea mea este... ce faci cand nu stii cum sa faci limonada?
sa fim seriosi, ca de fiecare data cand ceva se intampla, ceva rau, cel mai usor e sa stai cu lamaile in brate , sa iti plangi de mila si ultimul lucru la care te gandesti este ca putina miere/putin zahar si oleaca de apa, ar face totul bine. cine se gandeste la dulce cand totul e acru, sau cine se gandeste la apa, cand ai senzatia ca fiecare inghititura e plina de mal?
nu am o banita plina de lamai acum, dar am vreo trei citrice malformate cu care nu stiu ce sa fac. iar mierea si apa...? as sti de unde sa le cer, dar simt ca nu pot...

ce faci cand dragostea tace?

2009-06-16T02:32:00.000-07:00

citeam pe blogul Laurei despre etimologia cuvantului dragoste, ca de fapt inseamna minune... poate ca asa o fi, dar ce ne facem ca minunile sunt asa de rare zilele astea? nu stiu despre altii, dar eu in jurul meu vad de toate, mai putin dragoste. sunt sute de oameni care isi declara iubirea prin mall-uri, prin maldare de haine cumparate sau pe strazi, tinandu-se de mana, dar fara ezitari se uita si la tipa/tipul de pe partea cealalta...sunt sute de oamnei care isi manifesta dragostea prin saruturi pasionale la colt de strada, in statii, facand din intimitate un show pentru divertismentul sau dezgustul celor din jur. si totusi...sunt sute de oameni care se bucura de o privire sincera, de o plimbare in amurg cand maineile parca ar vrea sa se-ntalneasca, dar nu indraznesc, de zambetul unui copil pe care-l numesti al tau si simplul gand iti umple sufletul.
e ciudat ca omul tot vorbeste, demonstreaza, exprima dragostea, dar ea tace.
si-atunci cand dragostea tace, ce faci?

bucuresti 2009

2009-05-26T12:00:00.000-07:00

am aflat in urma cu cateva luni ca tre' sa fii inscris intr-un oarecare colegiu al asistentilor sociali, ca sa fii in legalitate, asa ca m-am decis sa fiu legala si sa ma inscriu...dupa vreo 3 luni dupa ce aflasem. in fine...ma duc , umblu de nebuna pe la politie dupa cazier, sa-mi dovedesc inocenta, alerg sa platesc taxe de analiza de dosar, umblu pe la cozi sa achit taxe de eliberare in regim de urgenta a cazierului, asta dupa ce m-a invitat la un suc nenea care vinde cereri in holul sediului politiei....in fine....drum lung pana la dosarul completat. il trimit printr-un prieten care uita sa il ia, se intoarce din drum...tot din astea.
in fine...dosarul ajunge la destinatie si la mine ajunge informatia ca voi fi contactata pentru stabilirea interviului. trec vreo 3 saptamani si ma cheama oamenii la bucuresti intr-o zi cu cerul senin (chiar a fost...de-a dreptul senil). asadar, joia trecuta, ma trezesc frumos, invat pt examenul la filosofia culturii, alerg la spital sa ma opereze un medic priceput, imi scoate una bucata de "nu stiu ce"pigmentat suspecta de melanom, merg la biserica sa invat, adorm de la linistea mormantala care mi-as dori sa fie si in Sabat si...plec de la biserica pentru a ma intalni cu bunul samaritean care imi luase curmale, seminte si covrigi, ca io nu mancasem decat vreo 2 mere. dupa... stres pentru examen, ca doar nu invatasem mai nimic si dupa, bineinteles, din nou alerg. de data asta numai pana la autogara ca sa iau maxi taxi spre bucuresti.
pe drum..liber, frumos, viteza excesiva, ganduri de somn neimplinite din cauza de durere cauzata de trecea efectului anesteziei locale si... un nene. un nene care m-a batut la cap sa nu mai scriu mesaje, pentru ca barbatii sunt porci. dupa a urmat un discurs de vreo 20 de minute in care bucurestiul era laudata ca fiind the land of all oportunities, iar tinerii din ziua de azi sunt "de porc", pentru ca azi au tot felul de aparate pe care el, pe vremea lui nu le avea...in fine..multa frustrare legate de varsta, de posibilitati financiare si chiar si de caderea comunismului. raspunsul meu...nu mai conta, pt ca din punctul lui de vedere "nu am nici 18 ani, deci ce stiu eu depre viata".
ajunsa in bucuresti, un om batran era cazut in mijlocul drumului, in vreme ce lumea trece linistita pe langa, de parca ar fi fost piesa de muzeu. a venit ambulanta dupa ce un alt samaritean milos a facut gestul uman de a suna ambulanta. si trece o noapte de nesomn si febra din cauza operatiei.
de diminetaa, fresh, ma imbrac decent, frumos sa merg la interviu, ca de...sunt asistent social. tramvai, metrou, masina, destinatie. un etaj de birouri...a carei sala de asteptare era plina ochi de asistenti sociali, trece timpu' si vine si vreme a sa intr la interviu. de partea cealalta a mesei, 3 oameni tineri, distrati intreaba de numele meu, de cand am terminat facultatea si imdau indicatii ca tre s agasesc un asistent social care sa ma supervizeze. inca 2 vorbe gen sfat si apoi "buna ziua". io ma ridic frumos, iesdin birou si nelamurita ma intreb in sinea mea "pai...si asta nu puteati sa imi ziceti la telefon?"

concertul de sambata

2009-04-16T00:20:00.000-07:00

de mult nu am mai fost asa de entuziasmata de cantat cum sunt pt sambata asta.
va fi un concert pascal, cu piese de Vivaldi, Mozart, Bach, Handel, Byrd.
abia astept :D

cina de sambata seara

2009-04-05T13:00:00.000-07:00

fusei la arad. am plecat dis de dimineata cu bagaje frumos impachetate si timp calculat pentru toate activitatile. bineinteles ca frumoasa calatorie a inceput cu intarziere...ne-am asteptata unii pe altii la plecare (bine...si la venire). am pornit cu avant printre tiruri si masini inspre Arad, cu palpitatii si nivel ridicat de adrenalina de fiecare data cand se apropia vreun vehicul din fata cu viteza cel putin la fel de mare cu care noi intraseram deja in depasire.
am ajuns intr-un final si in ciuda asteptarilor mari vizavi de renumitul oras, am petrecut jumate de ora la intrare, in sensul giratoriu pe care scrie mare si comunist: ARAD. ne-am invartit in cercuri conform GPS-ului care probabil insista sa "viram brusc la dreapta" si-am ajuns intr-un final la destinatie. frumoasa destinatie in chip de internat pentru elevi de limba maghiara, cu paturi multe si postere decente pe pereti.
festivalul in sine a fost o mare necunoascuta pt mine si restul oamenilor care au stat sa puna tara la cale, dar intr-un final ma bucurai si eu de decernarea diplomelor felcitative pentru succesele inregistrate.
daca pranzul luase forma de nicpic pe o peluza in fata bisericii, cina a avut forma de nervi. am mers la un restaurant select, care ne-a impresionat prin meniul select, dar care totusi era limitata la o mana de faina din care puteau face aluat pt 1 pizza si 1 punga de paste pe care le-au fiert, le-au lasat la uscat pentru a le fierbe din nou; probabil ca asta a fost procedeul, caci altfel nu imi inchipui vreun motiv pentru care sa astepti o ora jumate pt o mana de paste. mai nasol a fost de cei care au vrut salata. a trebuit sa asteptam ca in ciuberele din bucataria restaurantului sa se ajunga la conditiile climatice propice cultivarii de radacinoase, pe numele lor telina si morcov, impreuna cu vreo 6 rosii care au umplut primul sfert (singurul de altfel) al bolurilor de salata. dupa ce am beneficiat de comanda facuta si ni s-au lungit urechile de foame mancand, am constatat ca 2 dintre meseni inca inghiteau in sec, uitandu-se la salatele noastre, caci inca nu le sosisera cartofii foarte selecti. cred ca motivul pt care restaurantul este select este tocmai precizia cu care aleg clientii in functie de rabdare si dupa devotamentul pentru prospetime, motiv pentru care le cultiva in propria bucatarie.
daca initial am vrut pizza, nu s-a putut ca nu mai era aluat. mai tarziu, plecand de la restaurant dupa alte 30 de minute- necesare emiterii notei de plata, caci deosebit de selectul local nu era dotat cu un calculator, ne-am indreptat catre orice punct de alimentatie publica pentru un simplu si singur motiv: inghetata. ghici ce? nu mai aveau.
bine...pana la urma a fost totul bine ca dupa 1 km de mers pe jos am gasit un magazin care era deschis si am putut sa luam ceva sa mancam.
concluzia ar fi cam asa: daca mergeti in Arad...sau in oricare alt oras din Romania, luati mancare dupa voi si incercati, pe cat posibil sa evitati restaurantele selecte. nu de alta, dar s-ar putea sa pierdeti cu totul notiunea timpului si sa ajungeti sa credeti chelnerii pe cuvant ca "imediat" inseamna, de fapt, 1,2,3...cate ore sunt nevoie pentru ca laptucile sa ajunga la amturitate.

momentul stanjenel

2009-03-16T03:41:00.000-07:00

nu e vorba despre nici un moment stanjenitor, ci doar despre sinceritate declansata cu ocazia unei discutii deschise intre fete. obiectul care a facilitat comunicarea si ordinea in care s-a intamplat aceasta a fost un stanjenel "imprumutat" din aranjamentul floral de pe amvon.
de cum am inceput sa vorbim sincer despre ceea ce ne dorim, a inceput si stanjenelul sa se deschida. mana dupa mana si vorba dupa vorba, au adus caldura, au deschis floarea si prilejul onestitatii.
iti multumim, Doamne pentru minuni mici

o vineri

2009-03-06T07:10:00.000-08:00

m-am dus la cumparaturi. dar pana sa ajung la centru comercial, a trebuit sa ma trezesc. zis si facut: am deschis ochii cu greu, ca dupa 2 zile de conjunctivita si am ascultat ceva despre iezuiti si ce fac ei...sau mai bine zis ce nu fac, asta pt ca m-am gandit sa ascult ceva intelginet. pana la urma am adormit la loc. dupa eforturi intense de extragere din pat, m-am imbracat si am stat in holul casei, nedumerita cu privire la destinatia pe care urma sa o am. am zis ca primu' autobuz ce vine il iau, dar pana una, alta, m-am decis sa imi fac si abonament. normal ca pana mi-a facut tanti de la bilete abonamentu' a trecut un sfert de ora si nici o masina...va asteptati sa zic ca au trecut multe, nu? nu se poate...e racadau.aici trece autobuzul odata cu vantul mancator de zapada (ce bine ca e primavara).
in fine...am ajuns la gara...inca nu imi explic de ce si am intrat in toate magazinele din mall, pentru a gasi o pereche de pantaloni care sa arate intr-un fel pe mine. din 20 de magazine parcurse, am gasit nimic. am venit inapoi acasa depresiva pt ca sunt grasa si stresata de timp, pt ca mai aveam vreo ora ca sa ajung la repetitii...

ea e roxi

2009-03-04T01:54:00.000-08:00

deci...ea e roxi

despre tocuri

2009-02-26T13:32:00.000-08:00

a purta tocuri nu te face mai feminina, ci doar mai inalta.
daca viata se invarte in jurul unei perechi de pantofi cu toc...trebuie o schimbare de perspectiva.

ciudat

2009-02-25T13:24:00.000-08:00

ce ciudat e sa iti doresti ceva foarte mult...atata de mult incat sa ai impresia ca nu poti trai fara, si atunci cand primesti, sa nu simti nimic.
nici bucurie, nici siguranta, nici...nimic. sau...poate daca simti, nu poti exprima.
sau...poate ca toate astea le simti nuami atunci cand e vorba de bani: iti doresti sa iiai, incepi sa cheltui bani pe care nu ii ai, sau pe care nu ii vei avea niciodata si atunci cand intri in posesia lor...nimic. nu stii nici ce sa faci cu ei, la ce iti trebuiesc...nimic.
tare ciudat...

m-am suparat

2009-02-22T23:16:00.000-08:00

ieri am fost suparata pe tine.
nu pot sa te inteleg...de ce spui cateodata lucrurile atat de clar si alte ori le lasi in aer, cu miii de interpretari?
de ce ma lasi sa ma revolt, sa ma tem pentru ca apoi sa raman consternata de intentia ta?
de ce nu faci asa cum stii tu mai bine?
de ce ma lasi mereu sa aleg?
de ce ma iubesti asa de mult?
de ce nu pot sa te inteleg?

cred ca pt ca m-am suparat pt ca toti zic ca nu mai vii... dar stiu ca mint.
iarta-ma

valentine's day

2009-02-14T11:34:00.000-08:00

=1. un prilej pentru o sleahta de oameni lipsiti de identitate, de oricare fel, pentru a se aduna intr-un loc public spre a schimba microbi in mod scarbavnic si televizat;
2. ocazie anuala de sporire a economiei, prin diverse gesturi si cadouri, sub pretextul celebrarii dragostei.

un om intelept spunea candva

2009-02-05T13:19:00.001-08:00

"viata asta iti ocupa tot timpul" (B.Ghegoiu, 2009)

hmmm...

2009-02-05T13:13:00.001-08:00

am vrut sa scriu ceva...si am sters. nu numai o data, ci de vreo 4 ori, pt ca de fiecare data numai lucruri urate sau rele imi veneau in cap, asa ca m-am hotarat brusc sa demisionez de la a mai fi rea si sa imi fie dor de vremurile in care voi fi un om bun.

the dark age

2009-02-04T12:18:00.000-08:00

pana acum vreo 2 saptamani, casa mea era in intuneric profund. nu spiritual, nici emotional, ci fizic. nu stiu de ce, dar trecea saptamana si un alt bec facea poc sau boom...in functie de ...cine stie?.
am scos de prin dulapuri toate veiozele pe care le aveam. bineinteles, erau in dulapuri pt ca nu aveau bec, si nu puteam sa schimb becurile, pt ca nu aveam bani pt asta.
am dat, cu ocazia asta, peste o veioza cu neon...da' io nu stiu cum e facuta veioza aia, ca daca zambesti la lumina ecranului de la mobil, propagi mai multa lumina decat daca bagi stecheru' in priza.
pana la urma, am luat lumanarea in mana si curajul in cealalta si am cautat prin casa o punga despre care imi aminteam vag ca ar contine becuri. am gasit punga, iar din 10 becuri din punga, 7 erau arse si 3 le-am schimbat. acum avem lumina, insa din seara asta am hotarat sa fac economie la gaz si curent, asa ca temperatura de 17 grade ma tine treaza pe mine, iar pe nelia durerea de ochi si de cap de la lumina veiozei.

sesiune!

2009-02-02T08:15:00.000-08:00

se simte nu numai in lipsa de chef si de activitati extra-invatare, ci si in gama de produse alimentare disponibile zielel astea prin bucatarie. variantele sunt 2 la numar: paine cu pate si pufuleti cu punga.
e clar: e sesiune
nimeni nu gateste, caci toata lumea coace: ori cate-o trasnaie de scris prin examene, ori vreo maniera ingenioasa de copiere.
oricum ar fi, spor la sesiune!

felicitari!

2009-02-02T08:10:00.001-08:00

vreau sa salut si sa felicit pe acesta cale doi oameni fericiti...de fapt sunt 4.
ba nu... 6. pe numele lor: Eugen, Isabel si Ema si Aurelian, Cristina si Alexandru.
atat Isabel cat si Cristina au plecat la maternitate singure si se vor intoarce acas' cu cate o varianta mai mica a lor(putin peste 50 cm),prevazute cu plamani de fier si chip angelic pe nume Alma, respectiv Raisa (sper ca nu le-am botezat inainte de vreme).

urmeaza si biblia

2009-01-30T11:05:00.001-08:00

la intrare, timide, stau in teancuri frumos aranjate dupa pret si dupa marime cateva biblii noi, mirosind inca a cerneala. una dintre ele, mai ieftina...format mic, indrazneste sa graiasca: "asa sunt de bucuroasa...m-au adus si pe mine aici, cu toate bibliile astea mai mari...abia astept sa o vad si eu pe cea mare...au zis ca vine vineri una mai grosuta si care vorbeste mai multe limbi."
Biblia alba, cu marginile aurite, abia scoasa pe tejghea adauga:"si face si inconjurul lumii. numai vineri va fi aici". "naturlich", spuse biblia in limba germana, completata de cea in engleza "it is a great privillege for us to be here".
somnoroasa, o biblie roscata deschide fermoarul si intreaba :"da' astea din vitrina cine sunt? ati vazut cum arata unele dintre ele?"
"da, da! sunt ingalbenite si unele sunt chiar rupte si patate", spuse biblia breloc. "nu seamana deloc cu noi..."
una dintre bibliile din vitrina, scutura praful din glas si zise cu voce stinsa:"eu am iesit de la tipar acum o suta si ceva de ani...pe vremea mea, era mare lucru sa ai in casa pe oricare dintre noi."
o alta biblie se alatura conversatiei:"am fost citita de multe familii, care au strans bani multi ca sa poata sa ma cumpere".
"eu?! am fost scos din noroi, cand a fost mare apa. mare fost", zise una din biblii intr-o romana stricata, aproape ungureasca.
"da' de mine ce ziceti? am supravietuit razboiului in buzunarul uniformei unui soldat", spuse o biblie cu accent englezesc puternic.
"pentru mine, oamenii au stat sa ciopleasca in lemn fiecare dintre ilustratiile pe care le am...tare mult au mai muncit sa ma aiba", grai o biblie ilustrata cu caracatere gotice.
"off...dragele mele", spuse traducerea lui King James"si voi veti ajunge la fel intr-o zi"
bibliuta simpla, care incepu conversatia, lua cuvantul"nu...nu mai pot sa cred asa ceva...nu vedeti ca oamenii vin sa va vada pe voi, pe cele vechi. la noi, unii, nici nu se uita".
"da, asa e" zise biblia roscata "abia ne cumpara, si dupa ce ne fac cadou, ne plictisim in biblioteca, sau ne mai iau cu ei prin vacante, doar asa, poate poate o sa ne deschida, dar pana la urma tot in valiza ramanem".
"pe unele dintre noi ne-au facut si cu index de cautare, si tot nu cauta lumea sa ne citeasca. mai repede citesc o revista."
la un moment dat, prima biblie romaneasca spuse:"tot ce spuneti e adevarat. oamenii nu ne mai citesc...nici pe noi, pe cele vechi, si nici pe voi. sunt preocupati de ce sa creada si in cine, ce scrie si unde, cine ne-a scris si de ce...toate astea cand ne-ar putea citi. pur si simplu. dar cred ca nu trebuie sa ne pierdem speranta. stiti ca fiecare dintre noi are scris in inima ca dragostea nu va pieri niciodata. iar dragostea de Cuvant va dainui vesnic."
bibliuta simpla, cu lacrimi intre pagini, spuse "eu vreau sa va zic ceva, dar nu va suparati pe mine. eu...eu nu vreau sa ajung ca voi. vreau ca oamenii sa ma citeasca din nou si din nou, dar nu timp de sute de ani. vreau Cuvantul sa isi gaseasca implinirea cat mai curand".
si fiecare biblie suspina prelung la gandul implinirii, la gandul revenirii...

s.o.s.

2009-01-22T11:44:00.000-08:00

nu mai inteleg nimic...incerc sa imi pastrez rabdarea pe care credeam ca o mai am, dar mi-am dat seama ca am pierdut-o. muncesc de 4 luni, din octombrie si...nici un salariu.in fiecare luna mi se zice ca va veni luna viitoare, apoi celalta si apoi cealalta si tot asa.
acum tocami am aflat ca vine ... peste 3 luni, adica undeva in aprilie.
apai cu mintea ce-o care o am eu acum, pot trage o singura concluzie: sunt somera cu contract de munca si nici macar nu beneficiez de ajutor de somaj, pt ca trebuia sa-l fi platit.

bolnava si nu prea

2009-01-19T06:31:00.001-08:00

m-a lovit un virus cu ceva vreme in urma, si numai acu, dupa 5 nopti de febra si pastile, timp in care am zacut mai mult sau mai putin in pat, mai mult sau mai putin prin dosare sau printre jucarii, acum...simt ca pot sa ma ridic din pat.
aseara, pe cand eram pe culmile temperaturii si epuizasem gama de melodii de la cele interpretate de madona, la cele scrise de Luther, pe cand ma gandeam sa scriu ultimele cuvinte pe vreun servetel curat, nedandu-mi seama ca nu am putere sa caut un pix, suna cavaleria la interfon... amu' baiu' al' mare era cum s-ajung la usa. m-am cules din pat si m-am tarat spre usa, am descuiat si m-am tarat inapoi in barlogul ce colcaia de virusi.
si cam la 10 secunde dupa, am inceput sa inteleg de ce oamenii sunt cel mai bun medicament, de ce aspirina si paracetamolul dau gres acolo unde vorba buna alunga durerea, de ce o imbratisare face mai mult decat o sedinta de terapie (psiho, fizio...de care vreti voi), de ce vindecarea vine mai repede atunci cand auzi ca esti frumos/frumoasa chiar si atunci cand nasul iti curge, ochii sunt umflati, arzi de temperatura si nu te poti misca de pe-a parte pe alta fara sa te vaitzi.
multumesc pentru tratament ;)

minune mai mare ca asta...

2009-01-14T04:35:00.000-08:00

am teme de facut pt un examen... multe teme... teme enervante...

una din ele e sa citesti 5 articole dintr-un ziar....eu urasc ziarele. pan la urma...cu chiu si vai ma apuc de citit prin jurnalul national shpe mii de articole, care mai de care mai lipsite de relevanta si mai plictisitoare, pana am dat de unul...

l-am citit si am plans caci mi-am dat seama ca intr-o lume in care guvernantii se agita sa ciocneasca pahare de otrava cu inamicii, in care oamenii mor de saracie si se tem de un asteroid care va lovi pamantul in 2029, Dumnezeu poate sa scoata viata noua din moarte. si asta nu figurativ, ci ad literam, caci zilele acestea, in Anglia, o femeie in moarte cerebrala, a dat nastere unei fetite frumoase. dupa doua zile dupa ce medicii au declarat-o moarta...

iti multumesc, Doamne pentru ca poti sa faci si minuni mai mari ca asta...

2009-01-08T12:58:00.000-08:00

mi-e dor de primavara, de miros de iarba cruda si de primul ghiocel .
mi-e dor de renastere.

sarbatori, din nou

2009-01-02T00:52:00.000-08:00

urasc sarbatorile. le detest...toata lumea se agita sa cumpere cel mai frumos cadoul, cel mai mare, cel pe care el/ea si l-a dorit, toti se straduiesc sa aiba cea mai buna friptura, cele mai mari fructe, cea mai festiva masa, cea mai "adevarata" petrecere...ufff... e epuizant numai sa te gandesti la toate.
cred ca asta e cauza pentru care oamneii nu mai merg cu colindul, pentru care nu mai primesc vestea buna a nasterii Domnului sau pentru care nu sa gandesc cu recunostinta la anul care tocmai s-a incheiat si cu multumire pentru cel in care au intrat.
toata lumea ofera pentru ca asa se face, toti sunt amabili pentru ca da bine si totul sa schimba la cateva zile dupa: suntem mahmuri dupa o saptamana de nesomn, petreceri si mancare in exces, avem dureri de cap cauzate de lipsa bunului simt care a disparut odata cu beteala de pe pomul de craciun, ne este greata pentru ca ne dam seama ca "magia sarbatorilor" s-a terminat si ca intram in noul an cu matura si forajul in mana, curatand cioburile de plastic in care am sperat acum 10 ore ca ne vor aduce noroc...
urasc sarbatorile!

m-am inturnat

2008-12-11T10:57:00.000-08:00

bine...de fapt m-am deturnat in romania. am impresia ca am ajuns in gaura neagra de luni incoace. nu am venit de la mare civilizatie, dar vecinii nostri spanioli sunt oleaca mai cizelati. am plecat amu 2 saptamani din brasov ca sa ajung in bucuresti...din nou metrou...lunga calatorie, lipsita de indicatii precise, ci doar cate un "nu stiu" sictirit, din nou autobuz si apoi tramvai. nu cred sa mai fi mers vreodata cu tramvaiul, dar oricum, mijlocul asta de transport e din alta lume. in bucuresti am vazut pentru prima data copii vineti pe la ochi, si nu din cauza de pumn, ci de nesomn. nu stiu de ce, dar toti se uitau la mine...io ma uitam la ei si ma intrebam daca si de ce se uita la mine.
dusu' nu a fost asa aventura cum a fost venitu'. m-am trezit dupa putin somn ca sa ma duc la aeroport. nu stiu ce s-o intamplat luni dimineata, ori ca s-a spart teava, ori ca s-au gandit toti sa plece, dar la 5 dimineata misunau sute de oameni inghesuiti printre cordoane de asteptare, un roman tipa la femeia lui care pusese prea multe conserve de ton in bagaj, altu casca de mama focului in timp ce admira pe vecina care se cauta pe haine de ramasite de la micul dejun. nu au lipsit nici romancele voluptoase care nu evita ocaziile in care isi pot afisa proeminentele pectorale, lasand impresia ca toate romancele sunt doritoare de casnicii cu barbati batrani, bogati si cardiaci.
cum necum, am trecut de punctul de control, dupa ce gardianul m-a intrebat daca am mancat fier la micul dejun(ha ha) si am ajuns...nu stiu unde. am zis ca merg unde era imbulzeala mai mare, dar nu era nici o gloata...liniste si semiintuneric in terminal. am mers linistita spre poate A, caci asa scria pe belet, si parca se facea din ce in ce mai intuneric. primul gand a fost ca romanii au stins lumina ca sa faca economie, dar de fapt scria poarta gresita pe bilet. cel putin panoul afisa ultima strigare pt zborul meu. am alergat pana la poarta, unde o femeie transpirata tragea dupa ea un bagajoi pe care nu a vrut sa il lase in cala. am considerat potrivit sa o ajut. pana peste 2 pasi, femeia deja ma intrebase cati ani am, de unde vin, de ce am plecat din spaia, ce lucrez...
daca nu vazusem gloata in sala de asteptare, era pt ca se imbulzise la intrare in avion, unde miguel ii retinea pe toti sa le verifice beletele. ma asezai pe ultimul scaun din avion cu gand maret de somn. da...de unde? peste 2 scaune de mine, un domnisor colorat cu pantofi de lac asculta manele pe laptop, unul zicea bancuri cu politicieni, stewardezii trancaneau despre nu stiu care colega care se indragostise de un client in timpul zborului...de fapt in momentul in care i-a intins paharul cu apa...de fapt cand l-a servit cu alune...de fapt nu ma interesa, si tot asa...pana la aterizare.
cand auzira romanii ca ne apropiam de pamant, incepura sa se ridice, sa isi starnga lucrurile. stewardezii disperati, ii legau cu centurile de scaun. cum se intorcea cu spatele, romanu' pac repede in picioare cu mana in bagaj sa caute telefonul sa il sune pe Vasea sa vina la aeroport.
ei...am ajuns si in bucuresti, plina de nervi si ciuda ca mi-s romanca, dar povestea despre cum am ajuns in brasov de la bucuresti, alta data.

iar fac bagajul

2008-11-26T01:34:00.000-08:00

a venit din nou vremea sa impachetez.
am pus in valiza tot ce am avut mai pretios: amintirile frumoase din facultate, lucrarea de licenta, imaginea copiilor carora le-am zambit timp de 2 luni, cate o poza cu beti si cu mine in robe de absolvente, proiectele amicus pentru care m-am bucurat, m-am enervat si am plans, imbratisarile celor dragi, zambetul din suflet- datorat, in mare parte lui beni, clipele de tristete profunda si cele de bucurie intensa, telefoanele cu dor ale mamei si conversatiile cu sorela frumoasa si draga, nenumaratele binecuvantari din partea Domnului... ce mai! am un bagaj...
a fost un an de viata plin si pentru prima data de cand imi fac bagajul anual, imi dau seama ca valiza nu e goala, ca nu am trait degeaba si ca intru in noul an cu dorinte si sperante pe care nu le-am avut pana acum.
e prima data cand ma bucur ca plec.

prea mult zis sfat

2008-11-20T22:55:00.000-08:00

http://lauragavrila.blogspot.com/2008/11/blog-suspendat.html
cand mai ai clipe, minute, ore sau zile in care te simti "fara de", ia pijamaua pe tine si hanoracul galben si adu-ti aminte ca toti te iubim. poate ajuta si daca pui manusile si fularul.
pana la capat

2008-11-10T11:27:00.000-08:00

mi-am dat seama ca sunt atat de egoista si ca ma preocupa atat de mult lucruile care mi se intampla, incat am uitat sa mentionez ca saptamana trecuta a fost ziua lui Beni si ca am reusit sa ii cumpar un cadou pe care mi l-am dorit pentru el timp de un an de zile.
maine e ziua unei dragi, foarte dragi persoane. pentru ea nu m-am gandit timp de 365 de zile la un cadou potrivit, dar ma gandesc acum ca cel mai frumos si sincer cadou pe care i-l pot face este o rugaciune din inima. e darul cel mai pretios pe care il am acum la mine.
la vesnici ani, Laura (cum ar spune clanul Hatia)
we all love you!

P.S.

2008-10-01T08:40:00.000-07:00

pentru detalii nementionate si versuri complete ale slagarului, consultati blogul laurei.

pitorescul Bucuresti

2008-10-01T07:30:00.000-07:00

amu ca tot a reinceput cariera mea de student masterand in comunicare(nu ca as avea vreo problema in acest domeniu :D), am mers ca tot amicusu vorbitor de grai englezesc la congresul international ce s-o tinut la cernica. am plecat cu voioasa noastra presedinta catre capitala. dupa ce ne-am facut planuri mii si griji multiple, ne-am suit in tren, si...da-i inainte stimabile!
am vanat prin compartimente 2 locuri alaturate caci bineinteles ca nu ne-au pus in acelasi. no..pana la urma, ne-am proptit langa un tanar frumos la statura, dar nu si la chip, care a pana la sinaia ne-a asigurat muzica de fond, dizgratioasa de altfel, prin balade rock si alte concerte de oameni care-si flutura pletele nespalate pe ritmuri pe care numa' ei le inteleg. la un moment dat, trenu opreste si urca in compartiment 3 oameni. dar...nu orice oameni, ci unul grasun, rupt din romanul "Mizerabilii"(nu am insistat cu mirosul suficient de mult pentru a confirma), una bucata femeie da bucuresti, care era da gasca si care dirija toate activitatile, mai putin pe cele ale celui de-al treilea personaj, un mosneag tanar(dupa pleata) care nu a gasit alte metode de bagare in seama decat sa plece cu plasa noastra cu mancare afar' din compartiment. s-au instalat oamenii si rand pe rand au inceput frustrarile sa umple vagonul. printre multele discutii vitale purtate cu doamna presedinta, mai auzeam cate vreun subiect intens disputat, gen: cum se face betonul, cat de bine aratau garile pe vreme impuscatului si ce bine ne era tuturor pe atunci. bineinteles, auzind ca noi ne faceam incalzirea pentru congres si conversam deja in limba engleza, omu se introduce in peisajul lingvistic pentru a preciza, cu o intentie de-a ne face in ciuda, ca si el este cunoascator al limbii acesteia.
intr-un mijloc (nicidecum final), am ajuns la bucuresti in gara, unde ne-am agatat una de alta sa nu ne ia suvoiul si am purces inspre drumul cu scara rulanta catre metrorex. ne-am suit in metrou si...am mers, si am mers, si am mers minute in sir, pline de foame si ras de diferitele figuri pe care le intalneai dupa o saptamana de munca in capitala.
am si ajuns la republica dupa vreo ora de metrou si...nu mare ne-a fost surpriza, ca dupa ce ca nu stiam pe unde suntem si nici pe unde sa o luam ca sa ajungem la cernitza, a inceput sa ploua...marunt si persuasiv. noi doua, in tenesi, cu bagaje pline dupa noi, cautam sa iesim din spatele magazinului cora, o locatie ideala pentru intalniri cu cainii vagabonzi si diverse soiuri de oameni.
cumva cumva...am ajuns chiar in fata magazinului, unde, dintre masinile parcate, am auzit un zgomot straniu: era un caine slab, plouat, speriat, legat cu un lant in jurul gatului, semn ca ar fi vrut sa-si puna capat zilelor. cine poate sa-l condamne?
mai peste 5 minute, plouate si infrigurate am ajuns in statia in care trebuia sa vina masina de cernitza (caci asa ziceau italienii, bulgarii, elvetienii si toate natiile intrunite la congres).
poate ca sunt multe femei care ar fi deosebit de incantate sa aiba in jurul lor 7 barbati care sa se uite insistent la ele. nu e cazul meu si al laurei, care ne-am pomenti la 10 noaptea, intr-un colt de capitala uitat de masina de cernica, cu 8 barbati in jurul nostru dintre care unul arata de parca ar fi fugit de la locul crimei, un fan bee gees la vreo 60 de ani cu moaca de orice, numa' de om bun nu, un manelist convins tradat de echipamentul alcatuit din blugi patati cu pantofi ascutiti si frizura aferenta, vreo 2 constructori de santier (nu sunt necesare comentariile) si un boschetar care dormea linistit cu punga de aurolac in brate. ei...si acum asteapta masina: 10 minute (bee gees inca se holba la noi)...20 de minute(boschetarul aprinde o tigara si adoarme la loc)...30 de minute(bee gees inca se holba la noi)...40 de minute si...nu vine masina.
pana la urma, a venit si de acolo...totul a fost bine.
da' de unde? am urcat in autobuz si un nene, dar nu orice nene, ci nea' Costel, a inceput sa cante slagarul care ne va bantui auzul pe vecie"iesi femeie de sub pat" cu versurile compuse si interpretare in stare de ebrietate avansata. drumul catre cernica a fost o revelatie a prostiei umane dezlantuite la betie, dar am avut ocazia sa participam si la nasterea unei relatii gay dintre nea' Costel si colegu' de scaun caruia i-a doinit si i-a declarat dragostea pe melodii sugerate de acesta pana la destinatie. despartirea fu condimentata cu toate cele: privire plina de dor inca de la usa microbuzului, regrete exprimate prin cant si promisiuni de revedere la birt a doua zi.
bine...intre timp am trecut si de institut, caci soferul a uitata de rugamintea noastra de a ne lasa acolo, perturbat fiind de zgomotele infioratore generate de nea' Costica. pana la urma...am ajuns...exact in mijlocul nicaieriului, unde soferul a facut o pauza lunga. intre timp, din spatele masinii s-a ridicatr un om, care adormise de atata cantec. probabil ca s-a trezit cand si-a lovit zdravan capul de masina si a plecat mai departe. noi doua...in masina. ne hliziseram noi cat ne hliziseram, dar amu' nu mai era de saga, caic nu stiam nici unde suntem, nici unde e soferul, nici de ce s-a stins lumina din masina la un moment dat.
eh...stati ca e cu final fericit, caci soferul a revenit, ne-a lasata la institut unde, la poarta ne-a oprit un tzache sa ne intreb cum ne cheama. nu ne-a controlat la poarta. voia sa se bage si el in seama. oricum, a facut o treaba mai buna decat organizatorii care, dupa ce am intrat in sfarsit in cladire, si dupa ce si-au terminat taclalele, ne-au intrebat pe noi doua (care eram ude leoarca, ne picura apa din par, incarcate de bagaje, pline de nervi si cu vezica plina) "acum ati venit?". bineinteles ca raspunsul era nu. cei care ne sunt prieteni stiu cat de mult ne place sa umblam noaptea, la 12 fara ceva, prin ploaie, cu bagaje pentru o saptamana in spate, prin orase pe care nu le cunoastem. este hobby-ul nostru principal.
pana la urma s-au lamurit ca abia le calcasem pragul si m-au indrumat sa merg sa fac poza pentru ecuson, asa in halul in care eram. intre timp, laura a fost acostata de unul dintre organizatori care voia cu tot dinadinsul sa afle de ce era suparata. pana la urma...ne-am cazat.
si...asa am ajuns noi la cernica: laura cu sechele muzicale, iar eu cu picioarele albastre multumita tenesilor turcoaz udati de ploaia din bucuresti.

naiul a incetat sa cante

2008-09-21T10:56:00.000-07:00

http://www.youtube.com/watch?v=eOUG6C00XIE
azi nu e loc de bucurie si de zambet.
azi nu e timp de glume si de raset
azi nu e vreme de cantat si de buna dispozitie.
azi a incetat muzica.
azi a trecut la odihna un om talentat, un om devotat lui Dumnezeu, un om bun.
azi e timp pentru multumiri lui Dumnezeu din partea celor care l-au cunoscut.
azi e prilej de cantarit fapte si ganduri.
azi e vreme de impacare cu oamenii si cu Dumnezeu.

2008-09-10T09:46:00.000-07:00

inca de cand eram mica ma uitam la filme cu super eroi. fie ca erau femei sau barbati (mai degraba barbati, caci ei sunt cei care salveaza) intotdeauna reuseau sa salveze situatiile cele mai bizare si dificile. asa ca ...incet incet s-a nascut in mine dorinta de a ma face super-erou cand am sa fiu mare. asa ca am inceput inca de la gradinita sa ajut lumea. pe atunci super puterea mea era sa ma bat cu cei mai mari de fiecare data cand mi se parea ca s-au luat de cei ami mici. mai tarziu, super puterea mea era sa il parasc pe radu care facea mereu pipi pe lemnele cu care ne incalzeam pe timp de iarna.
la scoala, eram un fel de wonderwoman, pentru ca ma bateam intotdeuna cu baietii ca sa apar bietele fete ale caror cosite erau agresate. si nu numai ca ma bateam cu ei si ii invineteam, dar invatatoarea ma felicta mereu pentru comportamentul meu exemplar.
la liceu...s-au schimbat lucrurile si am cultivat alte super puteri. una, si cea mai importanta dintre ele a fost cea de a-i face pe cei din jur sa rada, sa zambeasca, sa se simta bine. cred ca super-puterea asta mi-a placut cel mai mult.
la facultate...deja intrasem in functia de erou, caci ne invatau cum sa schimbam lumea si cum sa facem sa fie bine pentru toti. cand am absolvit, mi-am spus ca mi-am gasit menirea in viata.
de vreo luna asa, sunt super erou platit. ce-i drept e ca mi-ar placea sa pot sa salvez ceva sau pe cineva cu puterile bune pe care le am, dar... nu se poate. pot folosi doar betele din roata, barna din ochiul altuia si capra vecinului, caci astea sunt noile arme pe care trebuie sa invat sa le manuiesc.
off... sa fii super-erou nu e atat de grozav pe cat am sperat.

anunt

2008-09-10T09:41:00.000-07:00

pierdut chef de viata
ofer recompensa substantiala.
numar de contact: 0765-HELP-ME

gasit

2008-08-27T08:14:00.000-07:00

The Maker of all human beings is recalling all units manufactured, regardless of make or year, due to a serious defect in the primary and central component of the heart.
This is due to a malfunction in the original prototype units, code named Adam and Eve, resulting in the reproduction of the same defect in all subsequent units.
This defect has been technically termed "Subsequential Internal Non-Morality," or more commonly known as S.I.N. , as it is primarily expressed.Some other symptoms include:
1. Loss of direction
2. Foul vocal emissions
3. Amnesia of origin
4. Lack of peace and joy
5. Selfish or violent behavior
6. Depression or confusion in the mental component
7. Fearfulness]
8. Idolatry
9. Rebellion
The Manufacturer, who is neither liable nor at fault for this defect, is providing factory-authorized repair and service free of charge to correct this SIN defect.
The Repair Technician, Jesus, has most generously offered to bear the entire burden of the staggering cost of these repairs.
There is no additional fee required.The number to call for repair in all areas is: P-R-A-Y-E-R. Once connected, please upload your burden of SIN through the REPENTANCE procedure.
Next, download ATONEMENT from the Repair Technician, Jesus, into the heart component.
No matter how big or small the SIN defect is, Jesus will replace it with:1. Love2. Joy3. Peace4. Patience5. Kindness6. Goodness7. Faithfulness8. Gentleness9. Self controlPlease see the operating manual, the B.I.B.L.E (Basic Instructions Before Leaving Earth) for further details on the use of these fixes.WARNING: Continuing to operate the human being unit without correction voids any manufacturer warranties, exposing the unit to dangers and problems too numerous to list and will result in the human unit being permanently impounded.DANGER: The human being units not responding to this recall action will have to be scrapped in the furnace.
The SIN defect will not be permitted to enter Heaven so as to prevent contamination of that facility.Thank you for your attention!GODPlease assist where possible by notifying others of this important recall notice, and you may contact the Father any time by "knee-mail".

ne-a luat-o

2008-08-22T12:12:00.000-07:00

suntem prietene de cand eram mici. nici stiam sa scriem sau sa silabisim, dar ne prindeam parul in cozi si ne leganam impreuna cand ziceam poezii la programele cu copiii din biserica. nu stiu ce s-a mai intamplat de la data cand imi barfeam colegele de clasa in bucataria ei si savuram prajituri facute de 'tan Lenutza... aaaaaaaaaaa da! tabere, investire, lacrimi de bucurie, dezordine prin cort...mai tarziu am facut pe sopranele in "amen" si misto de miresele care ne chemau pe la nunti sa le cantam.
inca suntem prietene, dar nu stiu de cand a inceput sa se furiseze intre noi... si nu intre noi 2, ca intre noi 7, un pricoche. asa..pash, pash, fara sa stim sau sa simtim, ne-am trezit cu ea de bratul lui. el..inalt, cantaret si el de felul lui (chiar daca se ridica de la pian intimpul cantarii nestiind ca mai e o strofa din pieasa), cu simtul umorului (sau nu...nimeni nu poate sti sigur) si bajet de treaba in general.
maine ne-a chemat cineva la nunta sa ii cantam... ne-a luat-o. dar, sincer? nu putem sa fim altcumva decat bucuroase pentru ea.
Domnul cu ei!

the thrill of the chase

2008-08-12T05:33:00.000-07:00

people say there's not much left from a relationship after the chase is gone. all you're left with is a whining woman who thinks he cares about her feelings and a bored man who thinks he can run away whenever he can. the truth is: he can run away whenever he wants to.
i personally believe that the thrill of the chase is valid as long as it's applied to life. we chase after the best grades, after the "best teen in our school"award, after the skills that make us the best at whatever we do...
you can't blame us for it...the thrill of the chace is what drives us, so...when you actually get what you think you've wanted all along, it turnes out there's always something more to chase for, there's always someone better than you.
so...basicly it all comes down to 2 choices: you either go along and invest yourself in new chases, or you settle down, take a moment and enjoy the success that you've had so far.
i think that can be applied to relationships as well: you either decide the victory is complete and you find yourself another one, or you settle down and enjoy whatever life and the other person throws at you. ...as long as it's not something sharp :)

a fi sau a nu fi antisocial

2008-08-06T03:30:00.000-07:00

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la functionari publici, la pensionarii care colcaie in autobuzele pline, la ora de varf la care toata lumea alearga sa ajunga nicaieri, la oamenii de care esti atat de dependent incat doare, la lipsa de imaginatie a regizorilor in a-ti mai da o sansa de-a te rupe de realitate printr-un film bun, la faptul ca stam in case ca e prea cald vara si tot in casestam ca e prea frig iarna, la colegel de apartament care isi lasa mereu cana in acelasi loc, mereu nespalata, mereu cu aceeasi cantitate de apa ramasa dupa cateva inghitituri, devin antisociala.
pe de alta parte, cand vezi copii in parca ai caror bunici reumatici si artritici alearga prin iarba de dragul lor, desi medicii le-au spus sa stea in pat, cand vezi un barbat pe la vreo 50 de ani intorcandu-se de la munca cu un rucsac roz primit de la fiica sa, de care se bucura chiar daca unii ar zice ca "ii starpeste din barbatie", cand vezi tineri ca se tin frumos de mana si se duc la starea civila si semnezi ca esti martorul iubirii lor, parca iti vine si chef sa iubesti oamenii.

cred ca depinde totusi de pozitia in care te trezesti, caci cearsaful e anti, iar tavanul e prosocial

v-am zis ca e frumoasa

2008-07-10T11:57:00.000-07:00

true love

2008-07-10T11:54:00.001-07:00

glimpse of faith

2008-07-10T11:04:00.000-07:00

The furthest i've been away from home is Earth.

n-am incredere

2008-07-10T10:39:00.000-07:00

daca ma gandesc bine, totul a inceput foarte bine ieri. m-am rugat, eram increzatoare si plina de speranta ca totul va fi bine, am dat examenul de licenta si am venit acasa. eram linistita.
azi...nu stiu ce am patit... am intrat in panica pt ca imi facusem eu un calcul si daca as fi avut dreptate, luam nota 9.98 la licenta. cum sa iau 9.98? ma gandeam ca mai bine luam 8 sau 9, dar nu 9.98. asa ca...m-am plans mamei, care m-a ascultata neputincioasa si apoi parca L-am auzit pe Dumnezeu soptindu-mi "nu ai incredere deloc".
asa e.
Doamne, iarta-ma!

se zice ca ne-am profanat

2008-07-09T07:59:00.000-07:00

am terminat cu licenta azi. cand am iesit ne-a zis un prof, mare om, mare caracter, ca trebuia sa fi avut cursul festiv dupa toata treaba asta cu licenta si nu mai stiu ce, ca acum o sa ramanem cu frustrari neexprimate. si mai zicea el ca la cursul festiv ne-am eliberat si ca eram egali cu ei, cu profii, dar acum, iar ne-au subjugat, iar ne-au evaluat. ne-am profanat din nou.
imi pare rau sa aud asta, dar sincer nu ma simt. ma simt libera ca pasarea cerului si recunoascatoare fata de Domnul meu cel bun si fata de prietenul meu cel drag care m-a sustinut de dincolo de usa.

incomplete

2008-07-09T07:58:00.001-07:00

treptele devenirii

2008-06-30T03:55:00.001-07:00

oamnei si fructe...sau legume?

2008-06-29T05:51:00.001-07:00

beti e o gulie. indiscutabil. pt ca de drag, iti vine sa o musti de fiecare data :)

roxi e un mar verde. mereu proaspata si hidratanta cu chef de viata.

laura...e o arahida in coaja. nu e chiar usor de spart si cand o deschizi, gasesti 2 parti: una buna, si alta si mai buna.

ewald e o banana, pentru ca nu poti ajunge altcumva la miez, decat indepartand coaja.

raluca e un ardei iute. e intotdeauna in miscare si gata sa condimenteze lucrurile

lauri e-o portocala. e bun la toate: te vindceca, te energizeaza, e acid si e prezent tot timpul anului

lavinia e un pomelo, pentru ca oricat ar incerca portocala, tot pomelo are suprematie

andrei e o ceapa. si nu pt ca miroasea una, ci pt e ..din straturi. si trebuie sa il iei asa cum e ca sa te bucuri de al. de fapt...straturile il fac ceea ce este.

emi un praz. e diferit de ceapa, oleaca mai select, poate de asta lumea nu prea se inghesuie la praz.

nelia un pepene rosu. te umfla: ba de bucurie, ba de probelem, in functie de starea de spirit. plus ca nu depaseste unul in greutate.

adina e o rosie. toata lumea place rosia. e buna in toate si

erica e o capsuna. e dulce-acrisoara. depinde de cum o nimeresti, dar de cele mai multe ori dulce si inconfundabila.

costin e un pepene galben. e sezonier,dar atunci cand apare, produce mare bucurie.

iuli e o nuca. e greu de spart, dar miezul e tare bun.

benu e un morcov. e sanatos, curativ si face bine la ochi. te ajuta sa vezi lumea altfel.

ramona e o rodie. coaja e dura, dar inauntru e colorata si buna.

eu...eu sunt o andiva, pentru ca sunt cea mai amara dintre toti.

s-a manat

2008-06-17T07:29:00.000-07:00

daca i-as explica lui David, un pusti destul de recent, de vreo 4 ani ca s-a terminat ceva lung si greu, si-ar uni manutele deasupra capului si ar striga din toti doi plamanii: "Piciu! S-a manat!!!!!!!!!!"
ei, piciule, s-a manat licenta... ma asteptam sa fie mai multa bucurie peste mine, dar cred ca nu se vede de oboseala.

bucuria vietii

2008-06-11T11:12:00.000-07:00

stau acum si ma reculeg dupa un film cat se poate de american, care se termina cu apus de soare, cu plaja si doi tineri frumosi sarutandu-se. si... stiu ca...totul e fantasma si ca asa ceva se intampla numai incapul regizorilor, dar as vrea sa iau un moment si sa ma gandesc la ce ma bucura pe mine cu adevarat. care e bucuria vietii?
poate ca e mama care a venit sa ma viziteze si sa imi provoace atac de cord in timpul speechului de la cursul festiv. sau poate ca e tata care ma intreaba in fiecare saptamana despre nu stiu care floare din gradina, pe care a plantat-o langa gard si despre care nu stiu multe, decat ca uit mereu sa o caut cu privirea. sau...sa fie clau care imi povesteste mereu despre cainele ei si imi spune ca si-a luat noi prosoape sau spatule din silicon. si totusi, e sentimentul ala de bine care se intampla cand iesi de sub un dus cald dupa o zi plina de jeg si de oameni care nu stiu ce vor.
ei...dar parca nimic nu se compara cu trairea pe care o am cand gust imbratisarea lui si mintea nu-mi merge decat sa gasesc mii de motive pentru care momentul sa nu se termine niciodata.
sunt siropoasa seara asta, dar imi permit, caci sunt indragostita.

degeaba

2008-06-04T05:09:00.000-07:00

am o sora...da' ce sora..!!!! e frumoasa, blanda, desteapta, gospodina, frumoasa, cuminte, curata, ingrijita mereu, frumoasa, e un fel de fata mosului...si pe deasupra mai e si frumoasa...
bun si acum ca am stabili asta, sa va zic. acu vreo 2 saptamani incercam sa scot capu dintre zecile de foi ce le am de citi ca sa trag 3 concluzii inteligente pt licenta, cand suna sor'mea. frumoasa de sor'mea. dupa conversatia de fete, care cuprinde vesti despre articole vestimentare nou achizitionate, trecem la cea de gospodine, cu retete culinare vegetariene, apoi discutii despre artrita si polipi, dupa care imi spune ca pt joia mare a cursului festiv sa fac curat. poc...cum adica? imediat a rasarit pe cortex intrebarea: cine vine??????
raspuns: nu stiu...alaturi de un zambet suspect pe care il recunosc si cu ochii intredeschisi. acelasi pe care il avea si cand eram mici si am taiat perdelele ca sa facem rochii la papusi si cand a venit mama acasa si a intrebat-o ce s-a intamplat, acelasi raspuns: nu stiu, plus zambetu...ZAMBETU'....
asadar, cineva vine. dupa 2 saptamani de griji si scenarii in care tata intra in casa noaptea cu intentie de surpriza iau eu mor cu mainile in gatul lui crezand ca e hot, sau scenariul cu mama care vine acasa cand am facut vreo mancare naspa si in urma degustarii ma reneaga ca fiica a ei, am ajuns minutata zi de miercuri, adica azi, adica 4 iunie 2008. totul e curat, fara scame pe covor, cu geam sters la camera, calorifer aspirat, mobila mutata, zero praf, oglina in care chiar te vezi, ce mai..?tot tacamul.
casa e goala.
is io si capu' meu in care se coc tot felu' de scenarii in care ma duc la sor'mea si o pun sa scrie 2 pagini de bibliografie, ca asta as fi facut daca nu insistam cu minunea asta de curatenie, sau vreo 3 eseuri diferite despre mersu trenurilor. de ce oi fi ascultat-o?
...mai am de spalat trei vase, ca de alea am uitat. ma duc sa fac si asta.
cine stie?

nemultumire

2008-06-01T02:57:00.000-07:00

m-am saturat de frig!
urasc iarna si mi-a ajuns cu zapada. ma dispera ca totul e alb...si..iar ninge!!!!
fi-mi-ar sila ca iar m-a calcat unul pe ghete. domne' nu te uiti pe unde treci? si autobuzu asta nu stie ca are un program pe care tre sa il respecte.
bai...na...c-a venit si vara...da' cald mai e mai, omule!... ti se topeste viata pana ajungi la facultate.
bineinteles...iar n-a venit profa...ba ce nesimtita...asa trec ani de faculta: cu studenti punctuali care stau in fata usilor, ore in sir asteptand profi...urasc scoala !!!
ba...da' ce cald e..si mai avem si campanie anti-tutun. ce tot fumeaza astia? nu stiu ca mor de cancer?
iar a mai murit cineva... de unde atat pamant sa mai ingropam morti?
ma dispera pensionarii!!!! cica tot noi suntem aia lipsiti de bun simt, cand ei nu stiu sa vorbeasca frumos.
noroc cu copiii. numa ei sunt draguti...off... dar stai ca vor baloane si masinute si guma si ...
de ce nu mai sunt copil? pe atunci cerseai atentie si o primeai. acum...nu mai primesti nici zambet, nici colt de paine, nici vorba buna.

cand ma fac mare...

2008-03-12T06:29:00.000-07:00

cand o sa cresc mare, vreau sa ma fac hipopotam. nu neaparat sa arat ca unul...desi nu sunt departe, ci doar dintr-un motiv simplu: isi aleg un singur partener cu care sa traiasca toata viata. no...cat de frumos e asta? ei nu pierd timpul ca oamenii, care schimba perechea odata cu luna plina, asteptand sa stie, sa simta daca urmatorul/ urmatoarea va fi EL/EA.
de fapt...nici unul nu stie ce cauta pt ca oglida visului si a perfectiunii s-a spart acum 6000 de ani. ne-au ramas cioburi. si...nu ne plac , pentru ca ne taie si ne inteapa. e neplacut si, zic unii, "e imposibil" sa pastrezi ce ai gasit. adevarul e ca nu iti trebuie mai multe cioburi ca sa fii fericit. iti ajunge unul in care sa te uiti cu bagare de seama si vei vedea ca e reflexia ta. ca iti pastreaza mereu imaginea fidela realitatii. si...daca nu te recunosti sau nu iti place ce vezi...numai tu esti de vina. caci...daca vei schimba ciobul, vei arata la fel.

am gasit-o si-o pastrez

2008-03-04T10:20:00.000-08:00

am dat peste ea...sau ea peste mine...nu stiu sigur. de fapt intentionam sa sterg totul si sa ramana curat in urma mea. dar...cumva, nu stiu cum, a ramas acolo. mi-a ramas pe masa, asa, timida intr-un colt si se uita la mine. la un moment am vazut-o si din nou am vrut sa o sterg, dar m-am uitat mai bine la ea si am vazut ca era... o firmitura de cer. acum nu ma mai intereseaza cum a ajuns la mine si de ce. ma bucur de ea si sper ca si ea de mine.

soneria

2008-02-27T01:52:00.000-08:00

zilele trecute am mers la facultate sa imi iau orarul pt semestrul in care abia am intrat. plictiseala mare, dupa o vacanta de o saptamana in care activitatile s-au rezumat la framantat de aluat sau de ganduri, spart seminte si vizionare de filme. in fine...nu asta voiam sa zic, ci ca mergeam pe strada cu gerica. povesteam ca fetele ca de...asta suntem si am zis ca o luam pe o strada laturalnica, pt ca era agitatie mare pe cea principala. am mai mers cativa metri si in fata noastra apare un copilas. tare mai era dragan copilu'. avea geaca albastra tare si pe dedesubt purta costum de om mare, de proportii reduse semnificativ. piesa de rezistenta era papionul mic si negru ce-i atarna stramb de gat. a grait si ne-a rugat frumos, asa cum nu am ami auzit de mult un copil sa vorbeasca, sa ii sunam la poarta. soneria era prea inalta pt el. am apasat pe butonul negru si i-am urat o zi buna. mi-a multumit si dupa ce am trecut cu un pas de el, a scos capulde dupa zid si mi-a intors urarea. daca as fi stiut ca acolo sta copilul, as fi notat adresa ca sa pot trimite periodic copii sa invete de la el ce inseamna bun simt.
concluzie: nu toti copiii sunt needucati.

2008-02-11T03:53:00.000-08:00

Sunt camuflata intr-o realitate care nu-mi apartine...mi-e straina si nu vreau sa o cunosc.
Alerg mereu, dar nu stiu daca spre ea, sau de ea... pur si simplu nu pot sa evadez.
Sunt un om mic cu cuvinte mici, in cautare de lucruri mari, care cel mai adesea nu mi se potrivesc...
Oare ce caut eu, de fapt?
Sa ies din realitatea asta, sau sa o confirm?

de pe vremea cand depresia era mod de viata

2008-02-11T03:44:00.000-08:00

mi-a ajuns lacrima prietena si zambetul dusman... ma dor imbratatisarile si ma otravesc sarutarile. tanjesc dupa adevar, dar ii refuz dreptul la vorba cand il am in fata.
si tot alerg sa caut ceva ce am pierdut, sa prind din urma anii care acum nu mi se mai potrivesc. nu sunt nici ca atunci, nici ca acum...am devenit un paria al inimii mele.
de ce nu mai stiu ce e bucuria? chiar si cea de-o clipa, cea efemera? unde ati ascuns-o, tristete si chin? de ce i-ati luat locul?
plecati de la mine si dati-mi din nou lacrima bucuriei, zambetul dragalaseniei, mireasma frumosului!
dati-mi inapoi binecuvantarea!

cand nu mai e El

2008-02-11T03:31:00.000-08:00

de la un timp am inceput sa simt ca timpul nu mai e...ca nu se mai masoara in ore, luni sau ani, ci-i doar un "acum" fara valoare, pentru ca il petrec gandindu-ma la un "atunci", sau la un "candva".
"Acum"e fara sentiment pentru ca l-am pierdut atunci... candva si sufar de nimic pentru ca nimic e tot ce mai pot simti.
nu mai sunt cuvinte, nici sperante, nici vise. am doar nimic si-acum incerc sa-l strang sa-i dau rost.
Atunci stiam de un candva. si acum stiu, dar nu-mi ajuta si oricat m-as stradui sa umplu golul cu ceva, e tot mai larg, ispititor.
Acum, as vrea sa scriu despre candva, dar nu am ce... caci nu mai e nimic.

...

2008-02-07T03:28:00.000-08:00

as vrea sa Il imbratisez pe Tati azi.
cred ca are nevoie.

doliu

2008-02-07T02:36:00.000-08:00

azi...a murit o tanti.
era una din femeile alea pe care le vezi la biserica, le saluti si le uiti chipul de indata ce ai terminat de rostit formularea. de obieci ii urezi o zi buna, o saptamana binecuvantata sau pacea Domnului, nestiind ca ai coplesit un suflet varstnic prin 2/3 cuvinte. si treci mai departe.
nu de mult am fost la ea la spital...nici macar nu am recunoscut fata ei in salonul plin de bolnavi si pt un moment am vrut sa renuntam la vizita. am insistat totusi, cautand cu privirea un chip. zadarnic...nu recunoasteam pe nimeni. Dar am auzit o voce timida zicand: "pe mine ma cautati". am pasit in salonul care mirosea a boala si a lipsa de speranta si ne-am aseazat pe pat in jurul ei, timp in care femeia nu-si contenea uimirea. nu am inteles atunci...si nici acum ce s-a intamplat acolo. singurul cuvant ce-mi vinde-n minte e...cer. s-a intamplat cer acolo, caci numai cerul putea sa aduca atata pace si vindecare pentru cateva momente.
am vazut-o ultima data cu lacrimi de multumire in ochi, facandu-ne cu mana de pe holul spitalului.
azi, e moarta.
de la zambet la nefiinta e cale scurta...

trairea bate vorba

2008-02-03T02:46:00.000-08:00

azi de dimineata am primit un slide. si ma gandeam ca nu-l mai deschid, ca iar e ceva siropos, cu vreo amenintare din aia...ca daca nu trimiti la tot neamu, o sa-ti cada paru din cap si o sa dea trenul peste cainele tau s.a.m.d.
in fine..l-am deschis si zicea acolo ca suntem vesnic nemultumiti si ca mereu asteptam ocazii care sa produca adevarata bucurie: ca atunci cand suntem tineri vedem fericirea numai dupa casnicie, apoi o vedem dupa ce achizitionam cea mai grozava masina, apoi avand copilul cel mai sugubat, dupa care incepem sa fim nefericiti pt ca e prea mic ca sa faca nu stiu ce, apoi ca e prea mare si umbla dupa fete, sau...dupa baieti...si tot asa...
si ma gandeam ca mai...ce bine mi-au facut gandurile astea ca azi o sa fiu fericita...numa ca peste nici 5 minute...ma uitam pe fereastra si constatam cum creste dorinta de primavara in inima, in vreme ce stratul de zapada persista in mod neobrazat. deci... fericire ioc.
numa ca dup-aia, am primit un mesaj ce mi-a adus pace. si pacea mi-a adus zambet, iar zambetu' mi-a adus fericire la vederea peisajulu de pe geam.
asa ca...degeaba am citit slideul pana nu am avut motiv de trairea, caci...trairea bate vorba.

dormi copila, dormi...

2008-01-24T02:50:00.000-08:00

M-am apucat de licenta, de citit 2 carti, iar dupa ceva timp m-am mai apucat de o carte... asta pe langa devotional si lectia zilei, am intrat in sesiune, citesc cursuri si parca tot nu ma destept.
Ma gandeam zilele trecute ca oamenii destepti is aia care vad lumea treji fiind. Nu? Nu de acolo vine cuvantul?
Cred ca odata cu gandul asta m-am trezit si eu, dar mi-am dat seama ca e mai comod sa dorm... asa ca dorm. Dorm somnul inconstientei pana la urmatorul cosmar de luciditate, starnit de vre-o idee de adevar pe de vreo fila a cartilor ce-mi servesc ca ceas desteptator.

i didn't mean to make it rhime :)

viata la 22 de ani

2007-12-05T23:57:00.000-08:00

azi e ziua mea.
aseara am stat sa gatesc pana la 2 dimineata pt ca simteam ca se apropie iminenta introspectie anuala, asa ca am preferat sa risc taiere de degete si lipsa de globule rosii in loc sa trag linii si sa ajung la concluzii.
de dimineata ai mei m-au sunat pe rand: tata sa imi spuna ca acum 22 de ani alerga pe cocluri cu o cansitra in mana, deorece nea' Cornel, vecinul care o dusese pe mama la spital ramasese fara benzina nu stiu pe unde, iar mami sa imi cante "la multi ani" cum numa' ea stie. urasc cantecul ala pt ca e tare comunist, dar cumva, totdeuna reuseste sa il faca sa sune duios. peste nici jumate de ora, suna sora, sub impresia ca e prima in a-mi ura de toate. dezamagirea depasita rapid a dus la discutii despre vreme si catelul Luigi care tocmai a primit o coafura noua.
dupa...mesaje multe si frumoase, plus telefoane plus oameni dragi pe acre ii iubesc atat de tare ca nu le pot zice, pt ca s-ar zdrobi.
am primit dipozitii de la mama sa ma duc sa imi cumpar ce vreau eu de ziua mea, dar ma gandeam ca 100 de euro nu ajung sa cumpar pacea in lumea, abolirea bolilor, eradicarea saraciei, incetarea incalzirii globale si memory stick-ul de care ma nevoie pt a scrie lucrarea de licenta. sau...poate ca ajung. cine stie?
oricum, pana una alta, meniu pt azi e supa crema de ciuperci si brocoli fiert.

definitii

2007-11-06T00:22:00.000-08:00

is( a se citi ish). in evrita inseamna barbat. cuvant simplu, cu personalitate, dur si scurt, care sugereaza protectie si siguranta, stabilitate si...stai putin...asta e definitie de dictionar pentru Fat Frumos.
inapoi la realitate: barbatul roman neaos se prezinta sub cel putin 3 forme: scund cu chelie, inalt cu ego puternic, sau gras cu cupa dublu d. prima categorie e reprezentata de oameni mediocri, cu familii mediocre, care muncesc mult pentru a asigura trai minim familiei, de care e legat sufleteste.
inaltii cu ego puternic sunt barbatii metrosexuali, preocupati de cariera si suvite blonde sau adidasi aurii, geci cu blanita si look de 50 cent. condusi in viata de dorinta dupa bani, putere si femei. prea mandri sa recunoasca nevoia dupa altcineva decat ei insisi.
grasunul cu dublu d este vorbitorul gupului barbatilor cu punga, trimisi de sotie la cumparaturi. nemultumiti de viata de familie, gasesc refugiul in mancare traditionala romaneacsa (sorici cu ceapa si paine alba), si in discutii la coltul blocului sau in autobuz despre incompetentii alesi in campania electorala trecuta.

vis, sau...?

2007-11-05T00:58:00.000-08:00

nu stiu altii cum sunt, dar eu si colega mea de apartament adormim cateodata fara sa incuiem usa..pardon...usile, pt ca din motive de paranoia parinteasca avem 2 usi, gratii la geamuri si ...doua frigidere(asta e o taina a familiei mele).

bun..dar nu vreau sa fac inventar, ci sa incerc sa imi dau seama...nu stiu inca de ce...

si cum dormim noi cu usa descuiatat cateodata, azi noapte am avut un vis in care se facea ca vorbeam la telefon si ca a intrat, tiptil pe usa un barbat care a scos cutitul si l-a ridicat asupra mea. nu stiu ce s-a mai intamplat, pt ca m-am trezit si tot restul noptii, pana in zori, am sperat ca nu e nimeni in casa. ciudat ca nu am facut nimic ca sa verific, stateam inghetata de spaima in pat si analizam toate zgomotele din casa si umbrele care se miscau prin casa. asa ma descoperit ca"am soareci in podea si oameni care stau in sufragerie si isi fac planuri despre cum sa ne aslteze de dimineata la micul dejun". cand in cele din urma m-am trezit, mi-am dat seama ca soarecii din podea erau, de fapt scartaiturile patului vecinului ce sta deasupra mea, iar umbrelere, erau de la mouseul manelist al calculatorului, care isi schimba culoarea la interval de..cand vrea el.
nu am ras si nici nu m-am intristat..am stat cu ochii tintuiti pe usa si ma gandeam cam cat de nesimtita e diferenta dintre vis si realitate, si cat de repede se pot converti una in cealalta...

ziua mortilor sau a romanilor?

2007-11-01T01:54:00.000-07:00

vb mai devrme cu un preten de peste hotare si zicea ca la ei e ziua mortilor azi, ca nimic nu e deschis si ca singurul lucru pe care il poate face e...dus..

si ma gandeam io asa, in mintea mea, ca la noi cerul e gri, afara e totul intunecat, lipsit de speranta si lumina, magazinele sunt deschise si ne desfasuram viata in mod "normal"...sa fim noi aia morti? suntem 2 metri sub pamant si restul lumii azi ne jeleste, pe noi romanii?

worth reading

2007-11-01T01:14:00.000-07:00

'Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna. Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune 'te iubesc'si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui 'imi pare rau', 'iarta-ma', 'te rog' si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.'

vrei sa vezi curcubeul de pe degetul meu?

2007-10-30T03:39:00.001-07:00

de vreo cateva luni ma perind dimineata prin spatele liceului mesota ca sa prestez servicii de agent economic. dupa atata timp inca nu intelesei exact ce caut io aci si cu ce ma ocup, dar in principiu cel mai fain moment al zilei e cand nicu san, coleg drag al meu povesteste de prin casa. omu azi a umplut cartusele imprimantei, pe care o trateaza ca pe amanta lui de-o viata. era, biata epuizata in urma printatrii de invitatii nu stiu pe unde, si nicu a luat-o usor in brate, a mangaita-o, si cand a vazut ca s-a calmat, i-a desfacut capacul si i-a scos maruntaiele, imprastiind cerneala pe toate servetele pregatite pentru interventia speciala. apoi cu rabdare si indemnare de chirurg, umplu cu succes cartusle rand pe rand si resuscita imprimanta. tot biroul rasufla usurat..."s-a intors printre cei vii"
la sfarsit, nicu, cu atitudine de invingator ma intreba:" vrei sa vezi curcubeul de pe degetul meu? ca in ochi nu am decat o cornee, un cristalin si din astea"
avea degetul pictat cu puncte mici si colorate. am ras, dar a venit colega si a trebuit sa adoptam atitudine serioasa si sa ne reluam tastatul intens pe mess.

ce ti-e si cu dragostea asta...

2007-10-30T03:20:00.000-07:00

ce-i asa de fain la dragoste de o vrea toata lumea? mor oamenii pt ea, se bat, se impaca, se tradeaza, isi zambesc si se lovesc din nou...pt ce?
de fapt...ce e dragostea? e o dorinta egoista de a avea pe cineva, sau pur si simplu nu incapem in noi insine si simtim nevoie sa ne extindem in sufletul altcuiva? si de ce o cheama dragoste? ca parca la simpla rostire a cuvantului rosesti si suspini aiurea dupa un vis neimplinit, un print pe vreun cal, sau vreo printesa intepata de trandafiri malefici.
si daca tot e asa de faina, de ce suferi daca ai dragoste? cum se face ca astea doua mereu sunt impreuna si nu pot exista una fara alta? nu ti se pare nedrept ca in acelasi sistem sa ai si microbul si leacul...dar stai..care e microbul si care e leacul? offf...vezi ce greu e?...
poate nu e pt muritori sa o inteleaga, ci doar sa o simta. poate nici macar sa o simta, ci doar sa isi inchipuie ca simt pt ca ne-au amortit sufletele de atatea filme care iti vand retete de dragoste: priviri flirtoase+nod in gat+inghtitura de nod ca sa faci invitatie in oras+vizita la film+sarut inainte, in timpul sau dupa film+happily ever after+ trei puncte mari de suspensie.
se mai adauga si cateva lupte si obstacole din cand in cand, dar sablonul e cam acelasi.
no...amu care stie de ce vrea dragoste...sa zica.